Friday, July 20, 2012

Istorie (4)

În anul 1900, populaţia a sporit la 2386 de locuitori. Între anii 1903 şi 1905, Guvernul de la Budapesta a colonizat la Luduş câteva sute de familii de etnie maghiară. Astfel au apărut colonia interioarã (situată pe malurile Pârâului de Câmpie) şi colonia exterioară - satele Roşiori (Andrássytelep), Avrămeşti (Eckentelep) şi Fundătură (Mezőalbisitelep sau Belsőtelep) care sunt în ziua de azi componente ale oraşului Luduş, alături de Gheja (Marosgezse), Cioarga (Csorga), Ciurgău (Csorgó). Ca urmare a acestei colonizări, structura etnică a populaţiei localităţii se schimbă radical. Conform recensământului din 1910, Luduşul avea 4632 locuitori, între care 1385 români şi 3116 maghiari.

Ca urmare a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Luduşul aparţine României. Localitatea a rămas tot în categoria comunelor mari, centrul administrativ al Plasei Luduş din Comitatul Turda-Arieş (1919-1925), apoi din Judeţul Turda (1925-1950), Regatul României.

În 1920 Luduşul avea 6195 de locuitori, între care 2458 români, 2965 maghiari, 743 de evrei şi 12 germani. În anul 1930 se înregistrau 5085 locuitori, dintre care 1721 români, 2643 maghiari, 565 evrei, 129 țigani, 9 germani, 9 cehi și slovaci ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1788 reformați, 1317 greco-catolici, 782 romano-catolici, 567 mozaici, 493 ortodocşi, 80 adventişti, 49 unitarieni și 9 luterani. La 1925 localitatea se numea Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi.

Dictatul de la Viena (30 august 1940), prin care Ungaria horthystă a alipit nord-vestul Transilvaniei, nu a atins administrativ Luduşul, rămas între graniţele României. În timpul celui de al doilea război mondial, între 5 septembrie 1944 şi 9 octombrie 1944, Luduşul a ajuns sub ocupaţia armatelor germane şi maghiare. Administraţia românească a fost dizolvată şi a fost impusă o administraţie maghiară. Ocupanţii au asasinat 13 evrei şi 5 români luduşeni (Masacrul de la Luduş). La 9 octombrie 1944, armata română a eliberat localitatea.

Tancuri germane pe actuala stradă 8 Martie, septembrie 1944
Colecţia Teofil Petrovan

La 30 Decembrie 1947, monarhia a fost abolită, regele Mihai I al României a abdicat, iar comuniştii au proclamat Republica Populară Română. Până în anul 1950, Luduşul a continuat să fie reşedinţa Plasei Luduş. Pe 6 septembrie 1950, prin Legea nr. 5, au fost desfinţate cele 58 de judeţe ca şi cele 428 de plăşi. România a fost împărţită în 28 de regiuni compuse din raioane. Luduşul a devenit reşedinţa Raionului Luduş, component al regiunii Mureş. În 1952 se desfinţează 10 dintre regiuni (printre care şi Mureş), iar Raionul Luduş este redistribuit Regiunii Cluj. În 1960, Regiunea Autonomă Maghiară este redenumită Regiunea Mureş Autonomă Maghiară şi i se modifică şi teritoriul – printre altele, Raionul Luduş este redistribuit acestei regiuni, iar Luduşul a fost declarat oraş. În anul 1968, odată cu noua împărţire administrativ-teritorială, Raionul Luduş a fost desfinţat, iar Luduşul aparţine de atunci de Judeţul Mureş.

La 7 ianuarie 1992, Luduşul avea o populaţie stabilă de 18619 locuitori, dintre care 9078 bărbaţi şi 9541 femei; un număr de 452 de luduşeni erau plecaţi pe o perioadă îndelungată din localitate. Componenţa etnică a populaţiei stabile era: 13083 români, 4905 maghiari, 630 rromi, 1 german. Numărul populaţiei stabile pe religii: 12373 ortodocşi, 3450 reformaţi, 1153 romano-catolici, 848 greco-catolici, 214 adventişti, 195 penticostali, 149 martorii lui Iehova, 237 alte religii.

La recensământul din 2002 au fost înregistrați 17497 locuitori, dintre care 12190 români, 4414 maghiari, 857 rromi, 11 germani și 24 de alte etnii. Structura populaţiei stabile pe religii: 11808 ortodocşi, 3106 reformaţi, 1068 romano-catolici, 613 greco-catolici, 202 adventişti, 355 penticostali, 40 baptişti, 205 alte religii.

0 comments:

Post a Comment

 
;