Luduş este amintit prima dată în anul 1333 ca Ludas, într-un document despre localităţile Sînger şi Bogata, ca fiind aşezare învecinată cu acestea; este referit direct într-o scrisoare ipotecară din 1377 ca Ludas. Gheja (Gesze, Marosgezse) este atestă din anul 1366.
Copie a diplomei din 1333
În 1439 satul Luduş ajunge în posesia fraţilor Bogáthi Péter şi János (numit Lwdas). La 1 august 1451, conventul de Mănăştur-Cluj include la ordinul lui Iancu de Hunedoara în proprietăţile lui Bogáthi Péter lacul Bydeth şi Velleu Zunyogos, situate lângă Luduş. (Ered. kolozsm. conv. levélt. XII. 63, közli Kemény App. dipl. Tran. VI. 17).
În 1587 intră în proprietatea lui Kendi Ferencz, în 1596 trece la Kornis Boldizsár, iar în 1602 principele Báthori Gábor îl acordă împreună cu satul Szent-Jakab printr-o scrisoare de donaţie lui Balássy Ferencz.
În 1617 ajunge în proprietatea lui Péchy Simon, care în 1630 îi vinde lui Kornis Zsigmond. În 1650 principele Rákóczi György al II-lea răscumpără domeniul şi îl donează soţiei sale, Báthori Zsófia. În 1662 teritoriul este în proprietatea principelui Apafi Mihály, care în 1664 îi dăruieşte lui Bethlen János şi soţiei sale Fekete Klára, împreună cu dreptul regal al teritoriului. (A mint ez kitűnik Kemény Józsefnek az erd. muzeum levélt. levő gyüjt. Lib. I. Reg. Apaf. p. 906 és Trans. poss. com. Torda L. betü.).
În 1702, Luduş ajunge în urma unui schimb de proprietăţi în posesia lui Pekri Lőrincz şi a soţiei lui, Petrőczy Kata Szidónia. Deşi generalul Pekri Lőrincz a luptat de partea lui Rákóczi Ferenc al II-lea în războiul curuţilor, nu i s-au confiscat proprietăţile; acestea se împart peste ani între descendenţii familiei Pekri, anume familiile Kendeffy, Radák, Bánffy, Dániel, Cserei şi altele.
(Orbán Balázs - A székelyföld leírása - extras, traducere şi adaptare Varga Zsuzsanna)
0 comments:
Post a Comment