Tuesday, May 21, 2013 0 comments

Marii proprietari de terenuri agricole

La sfârşitul secolului XIX, în regatul maghiar s-a realizat un recensământ al proprietăţilor agricole, finalizat în 1895. Prelucrarea rezultatelor a mai durat 2 ani, astfel încât în 1897 a apărut la editura Pesti Könyvnyomda-Részvény-Társaság din Budapesta A magyar korona országainak mezőgazdasági statisztikája (aprox. Statistici agricole ale ţinuturilor coroanei maghiare). Lucrarea a fost editată şi publicată de A Magyar Kir. Központi Statisztikai Hivatal (Biroul central regal maghiar de statistică).

În volumul 2, Gazdacímtár (Registrul proprietarilor), găsim informaţii interesante despre marii proprietari din Luduş şi Gheja. Înregistrările cuprind suprafeţele de pământ arabil, grădină, luncă, vie, păşune, pădure, alte suprafeţe, total, precum şi inventarul maşinilor agricole, atelajelor şi animalelor. Au fost înregistrate proprietățile funciare de peste 100 de iugăre (1 iugăr cadastral maghiar / vienez = 1600 stânjeni pătrați = 0.5755 hectare). Suprafeţele de mai jos sunt cele totale, exprimate în iugăre.

Gheja (comitatul Alba de Jos, plasa Ocna-Mureş, bl. 2 p. 464)

  • Balla Pál (administrator) 402
  • Bánffi János báró (baron; proprietar) 422
  • Bethlen Sándor gróf (conte; proprietar) 644
  • Csontos István (proprietar şi arendaş) 130

Luduş (comitatul Turda-Arieş, plasa Luduş, bl. 2 p. 522)

  • Eczken Sándor (proprietar) 1406
  • Keresztes Áron (proprietar) 405
  • Lefkovicz Herman (arendaş) 544
  • Özv. Rusz Juonné (văduva lui Rus Ioan) 323
  • Solomon Miklós (Nicolae Solomon, protopop greco-catolic) 274

Sursa imaginilor: KlimoTheca

Monday, May 20, 2013 0 comments

Certificat şcolar

Am primit de curând de la domnul Teofil Petrovan (mulţumiri!) copia unui certificat şcolar din anul şcolar 1921-1922. Ce-am putea remarca analizând acest certificat:

  • Este emis de Şcoala primară a comunitatei confesionale orthodox-izraelite Ludoşul de Murăş, aşa cum indică ştampila
  • Şcoala nu avea certificate proprii şi utiliza certificate de la Şcoala primară naţională română Ludoşul de Murăş, la care erau barate cuvintele naţională română şi înlocuite cu isr.
  • Anul şcolar avea trei trimestre, separate de vacanţele de Crăciun şi de Paşti
  • Elevii erau notaţi cu 4 calificative, descrescător de la 1 la 4
  • Se acordau trei calificative generale la sfârşitul fiecărui trimestru, pentru Purtare morală, Diliginţă, Progres, iar la finele anului şcolar progresul era ilustrat prin calificative pentru fiecare dintre materiile studiate
  • Deşi era o şcoală a evreilor ortodocşi (foarte religioşi, tradiţionalişti şi conservatori), în certificat apar doar materiile studiate şi de elevii români. Probabil că materiile specifice comunităţii (ex. limba ebraică, Torah ş.a.) erau trecute într-un certificat separat.
  • Se pare că nu existau profesori pentru fiecare materie, certificatul este semnat de învăţător (Ignaţiu Kalman)
  • Pe certificat apare semnătura de luare la cunoştinţă a părintelui / tutorelui ((Moriţ Weis, pantofar, tatăl lui Coloman Weis din clasa a V-a)

Wednesday, May 15, 2013 0 comments

Iuliu Maniu la Luduş?

Citind articolul despre consacrarea bisericii greco-catolice, mi-a atras atenţia următorul paragraf:

Excelenţa sa [nn. Mitropolitul greco-catolic de Blaj Victor Mihály de Apșa] a ieşit cu dragoste pe verandă, în faţa mulţimii. A vorbit deputatul dr. Şt. C. Pop. Alături era dr. I. Maniu […] Uralele nu mai conteneau al adresa iubitului Arhiereu şi fruntaşilor Cicio Pop şi Maniu.

Aş vrea să vă supun atenţiei următoarea ipoteză: dr. I. Maniu ar putea fi Iuliu Maniu! Ati putea să-mi adresaţi celebra replică a lui Marin Preda, “pe ce te bazezi?” Am să vă expun argumentele care ar susţine această presupunere.

  1. Titlul de doctor. Iuliu Maniu a efectuat studii universitare la Cluj (Facultatea de Drept, 1891-1896), Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896.
  2. Funcţia politică. Iuliu Maniu şi-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în Comitetul de conducere al PNR. La vremea consacrării Bisericii din deal, Maniu era deputat în Parlamentul din Budapesta în cercul Vinţul de Jos (din 1906), vecin cu cercul pretorial Luduş, deci prezenţa lui la festivităţi ar fi justificată de faptul că era un militant pentru drepturile românilor din Imperiu (iar Luduşul era o zonă locuită aproape în totalitate de români) şi de statutul său de deputat şi bun prieten al deputatului zonal dr. Ştefan Cicio Pop. În text sunt amintiţi de altfel “fruntaşii Cicio Pop şi Maniu.”
  3. Participarea la o ceremonie greco-catolică. Iuliu Maniu era greco-catolic şi a fost activist al cauzei acestei biserici. Revenit în Transilvania după terminarea studiilor, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Bisericii Române Unite cu Roma, mitropolia din Blaj (1898-1915). El nu a participat la încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, ceremonia fiind monopolizată de ierarhii ortodocși, deși o bună parte a românilor din Transilvania erau la acea vreme greco-catolici, iar contribuția erudiților greco-catolici (Școala Ardeleană) la recuperarea istoriei românilor și crearea culturii române moderne este preponderentă de o manieră incontestabilă.

Posibile contra-argumente:

  1. Titlul de doctor. Foarte multe persoane amintite în articol au in faţa numelui particula dr., putând fi medici, avocaţi, teologi etc. Ştefan Cicio Pop este numit într-un caz avocat dr., ceea ce nu este cazul personajului Maniu.
  2. Iniţiala. Inţiala I. ar putea însemna un alt nume, nu neapărat Iuliu.
  3. Funcţia politică. În articol, I. Maniu nu este numit nicăieri deputat, spre deosebire de Şt. C. Pop sau contele Bethlen. De asemenea, personajul apare doar în textul citat, iar un om politic de anvergura lui Iuliu Maniu ar fi trebuit să fie amintit de mai multe ori. Ar putea totuși să nu fi participat la toate festivităţile sau ar putea fi vorba de o omisiune a reporterului, care face doar din mitropolitul Mihály de Apșa şi deputatul Ştefan Cicio Pop personajele principale ale articolului.
  4. Discursul. Articolul nu pomeneşte de vreun discurs rostit de I. Maniu şi nu cred că omul politic Iuliu Maniu ar fi ratat o astfel de ocazie. Ar putea fi totuşi şi aici vorba de o omisiune a reporterului, care nu a dorit să-i eclipseze pe cei doi amintiţi mai sus.

Ştiu că argumentaţia este destul de “subţire”, supoziţiile sunt bazate pe 2-3 rânduri de text, dar rămâne posibilitatea ca Iuliu Maniu să fi participat la consacrarea Bisericii din deal. Am aruncat piatra în baltă,acum îi las pe cei mai înţelepţi şi mai avizaţi decât mine să o scoată…

Tuesday, May 14, 2013 0 comments

Sfinţirea Bisericii din deal (2)

În postarea trecută am publicat un anunţ din ziarul Unirea referitor la sfinţirea bisericii greco-catolice din Luduş. În continuare, vă voi prezenta un alt articol în care este relatată pe larg desfăşurarea festivităţilor prilejuite de acest eveniment. Articolul a apărut de această în ziarul Românul din Arad, sâmbătă 9/22 iulie 1911. La fel ca la postarea precedentă, nu am transcris textul, e foarte lizibil în imaginile ataşate; am extras totuşi câteva paragrafe de interes referitoare la Luduş şi la localnici.

Ca să avem raport imediat, direct şi amănunţit despre măreţele sărbători dela Ludoş, am trimis acolo un raportor special al nostru. Nu ne putem explica faptul că cu toate acestea nici până azi nu am primit nici o ştire dela trimisul nostru la Ludoş. Ţinem însă, ca cetitorii noşti să fie bine informaţi despre cele petrecute acolo şi astfel reproducem aci raportul din “Unirea” despre acele serbări. Iată-l:

[…] Ludoş, acest vestit târg de bucate al Ardealului, unde coboară săptămână de săptămână carele, încărcate de povara grâului ca aurul, ale Câmpenilor noştri înalţi şi pletoşi.

Luduşul este un centru firesc în marginea Câmpiei şi biserica lui, care stăpâneşte de pe o colină toată valea Murăşului de aici până departe în zare, este o mândrie, nu numai a Ludoşenilor, ci a tuturor Românilor din aceste părţi. De aceea, actul consacrărei acestei biserici, a fost natural să adune aci pe toţi aceeia, care ţin la mărirea Sionului românesc, într’o localitate, care trăeşte pe urma plugurilor şi a sapelor noastre.

[…] călăreţi în costume româneşti, cu căciulile aduse pe-o ureche, deosebit de frumoşi şi de mândri. Caii lor împodobiţi cu covoare româneşti frământă pământul cu neastâmpăr.

[…] săteni din toate părţile, în haine de zile mari. Câmpenii cu late şerpare roşii şi ţărani depe Murăş cu plete retezate, femei în vârstă şi fete cu fodori largi […] Din comuna Sânger sătenii noştri au venit în care cu câte patru boi, cu clopote şi cu cănaci, după obiceiul nostru strămoşesc.

[…] a intrat în scenă, în tactul focos al marşului nostru naţional, o ceată mândră de Căluşeri, feciori de sat […] care în aclamaţiile publicului au jucat Bătuta şi Căluşerul, stârnind un entuziasm general.

Extrasul mi-a fost oferit tot de d-l arhivar Teofil Petrovan, căruia îi mulţumesc.

 
;