Prima atestare documentară

Orbán Balázs, în lucrarea sa A Székelyföld leírása (Descrierea Ținutului Secuiesc, 1868, pag. 60), spune: […] neve legelőbb 1333-ban egy Szengyel és Bogáth közti határ járás alkalmával fordul elő (aprox. Cea mai veche amintire a numelui apare în 1333 cu ocazia delimitării hotarului dintre Sânger şi Bogata).

Această atestare documentară apare într-un proces-verbal scris în latină. La cererea lui Bethlen Sámuel, documentul a fost copiat în 1726, apoi a fost publicat de către baronul Kemény József din Luncani în volumul Diploma Transilvania Suppl. I. 274 şi are numărul D.L. 28724 în cadrul Arhivelor Conventului de la Cluj-Mănăştur. La pagina 62, Orbán Balázs face o descriere a conţinutului documentului:

[…] 1333-ból való azon egyesség, mely egyfelől Miklós mester és Péter, dobokai Mikud bán fiai, másfelől Rechei Pál fia Lőrincz és István Zengyeli Konrád fia közt az erdélyi káptalan előtt ez év kereszt. szent János napján jött létre, elenyésztetve egy hosszas pert, mely a szengyeli és bogáthi határvonal meghatározása felett folytatódott. Ezen egyesség szerint a zengyeli határon levő Thúcsubuter vagy Bonszeg nevű helyet – mely az Ohajtóbércz, Bohusvölgy, ludasi völgy és Keménytelke közt esik – visszabocsátják István, Lőrincz és utódainak, akként, hogy nevezett Miklós és Péter (Mykud fiai) 100 ezüst marcha büntetés terhe alatt őket annak birtokában nyugtalanitani ne merjék stb.

[…] 1333, datează acea înţelegere care s-a încheiat pe de o parte între Miklós Mester şi Péter, fii lui Mykud Bán din Dăbâca, pe de altă parte între fiul lui Rechei Pál, Lörincz şi fiul lui Zengyeli Konrád, István, în faţa căpitanului Ardealului în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, în urma încheierii unui proces îndelungat asupra delimitării hotarului dintre Sânger şi Bogata. Potrivit acestei înţelegeri, locul numit Thucsubutér sau Bonszeg – care se află între creasta Ohajtó, valea Bohus, valea Luduşului şi Chimitelnic – se redă lui István şi Lörincz şi urmaşilor lor, în aşa fel încât, numiţii Miklós şi Péter (fii lui Mykud) sub amenda de 100 marcha, să nu îndrăznească să-i deranjeze pe aceştia în exercitarea dreptului asupra posesiunii primite.

Textul original a fost preluat din Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, iar traducerea din Monografia oraşului Luduş, Ed. Nico, 2008, pag. 90.

Mi-aş permite nişte observaţii asupra unor posibile imperfecţiuni în traducerea în limba română:

1. Text original: Miklós mester és Péter; traducere în monografie: Miklós Mester şi Péter; traducerea propusă de mine: meşterul Miklós şi Péter. După cum se observă în original mester nu este scris cu majusculă, deci nu este un nume de persoană, ci substantivul meşter, care desemnează un meseriaş cu calificare recunoscută sau un şef de echipă.
2. Text original: dobokai Mikud bán fiai; traducere în monografie: fiii lui Mykud Bán din Dăbâca; traducerea propusă de mine: fiii stăpânului Mykud din Dăbâca. După cum se poate observa în textul original, bán nu este scris cu majusculă; părerea mea este că termenul nu se referă la un nume de persoană, ci la un titlu. Titlul ban a fost folosit în Europa de Sud-Est (inclusiv în Ungaria), cu diferite sensuri:
• conducător al unei hoarde (din cuvântul avar ban sau din cuvântul turcic bajan); nu este cazul aici.
• conducător local, stăpân, inclusiv cu sensul de stăpân al casei (din cuvântul trac ban sau din albaneză bánë, banésë - casă).
• mare dregător, conducător al unui banat (din rădăcina persană pa – a proteja sau din cuvântul persan ban - stăpân sau sau din cuvântul sârbo-croat bojan); Mikud a fost ban de Severin, de unde apelativul.
3. Text original: István Zengyeli Konrád fia; traducere în monografie: fiul lui Zengyeli Konrád; lipseşte numele István
4. Text original: közt az erdélyi káptalan; traducere în monografie: în faţa căpitanului Ardealului; traducerea propusă de mine: în faţa capitlului ardelean. Termenul káptalan (lat. capitulum) nu înseamnă căpitan (magh. kapitány), ci capitlu – cu sensul de de loc de mărturisire, un fel de notariat medieval. Capitlul de la Alba-Iulia era în evul mediu principalul loc de mărturisire din Ardeal
5. Text original: Bohusvölgy; traducerea în monografie: valea Bonus; corect ar fi valea Bohus, probabil este vorba de o eroare de tipar.
6. Text original: 100 ezüst marcha; traducere în monografie: 100 de marcha; traducere propusă de mine: 100 de mărci de argint. Lipseşte ezüst (argint, de argint); marcă = unitate de masă folosită în vestul Europei de prin sec. al X-lea pentru metalele preţioase. Marca a avut masă diferită în diferite perioade şi în diferite locuri. [...] De prin sec. al XVI-lea marca a fost monetizată. (cf. Dicţionar numismatic)

Acţiuni feroviare

Aşa cum precizam într-o postare precedentă despre calea ferată, Societatea Căilor Ferate Locale Luduş-Bistriţa (Maros-Ludas Beszterczei Helyi Érdekü Vasut) a emis acţiuni pentru finanţarea construcţiei tronsonului Luduş – Măgheruş-Şieu. Am descoperit de curând o altă acţiune emisă de această societate.

Certificatul are valoarea nominală de 200 de guldeni austrieci şi este bilingv (maghiară / germană). A fost emis la Cluj în 7 noiembrie 1886. Are dimensiunile 33 x 25 cm, este tipărit în culorile verde şi negru, în fundal are imprimată valoarea nominală 200, este înseriat şi are o serie de ştampile a căror semnificaţie nu o cunosc.

Acţiune cu valoarea nominală de 200 guldeni, 1886
Sursa imaginii: Stamp Circuit

Poştale (6)

Carte poştală din 1874, circulată între Luduş şi Braşov; timbru cu valoarea de 2 creiţari, ştampilat cu o ştampilă circulară cu inscripţia Maros Ludas.

Sursa imaginii: Darabanth.hu

Poştale (5)

Şase timbre diverse din emisiuni ale Poştei Regale Maghiare între 1874-1894, cu valori de 5, 8, respectiv 20 creiţari, ştampilate cu o ştampilă circulară cu inscripţia Maros Ludas şi data expediţiei. Am decupat imaginea originală pentru o mai bună vizibilitate.

Sursa imaginii: Axioart

Poştale (4)

Reversul unei cărţi poştale scrisă la 20 mai 1921, circulată între Luduş şi Arad; 3 timbre din emisiunea Ferdinand cu valoarea de 10 bani fiecare, ştampilate cu o ştampilă circulară cu inscripţia Marosi Ludas şi data expediţiei. Mai sunt prezente ştampilele Cenzurat, Porto şi 20 bani, ultima dintre ele fiind o ştampilă de penalitate pentru francare insuficientă.

Imaginea mi-a fost semnalată de Puskás János Pál (mulţumesc!)

Sursa imaginii: Aucteam

Poştale (3)

Reversul unei cărţi poştale datată 1910, cu timbru cu valoarea nominală de 5 creiţari, cu ştampila Maros Ludas. Imaginea nu mai este disponibilă pe site-ul Delcampe.net

Sursa imaginii: Delcampe.net

Poştale (2)

Timbru cu valoarea nominală de 5 creiţari, emisiunea 1867, cu ştampila Maros Ludos.

Sursa imaginii: Stamp Circuit

Poştale (1)

Plic circulat Luduş – Bistriţa, la data de 18 aprilie 1896. Pentru expedierea în regim Express s-au adăugat 3 timbre de 5 creiţari (emisiunea 1889). Imaginea nu mai există pe site-ul unde era postată, se pare că am descărcat-o la timp.

Sursa imaginii: Stamp Circuit

Strada Regală

Postez astăzi încă două cărţi poştale deosebite descoperite de Puskás János Pál (mulţumesc!) Ambele reprezintă Strada Regală (Király Utca) şi au fost publicate de Glück József nyomda és papír kereskedésből (editură şi comerţ cu produse din hârtie).

Prima dintre ele este o vedere spre biserica romano-catolică. Remarcaţi animaţia străzii principale, adevărata inimă a oraşului. În prim-plan, în stânga, este prăvălia lui Mihály Móric – mai mult ca sigur un comerciant evreu, Móric fiind forma maghiară pentru Moritz.

Király utca / Strada Regală (1912)
Sursa imaginii: Darabanth

Cea de-a doua este o vedere din faţa bisericii romano-catolice. Amănunte interesante ar fi stâlpul de telegraf – deci înainte de 1918 existau la Luduş servicii de telegraf, poate şi telefon - precum şi prăvălia lui Hirsch József, un alt comerciant evreu. În ambele cărţi poştale apare un turn de lemn a cărui destinaţie îmi este necunoscută.

Király utca / Strada Regală (pre 1918, an necunoscut)
Sursa imaginii: Darabanth

Denumire (2)

Aş dori să completez cele spuse în cele două postări anterioare privitor la denumirea localităţii. În Erdélyi Magyar Adatbank am găsit trei lucrări în care sunt amintite numele purtate de Luduş.

1. Varga E. Árpád (Erdély etnikai és felekezeti statisztikája (1850-1992)), atestă următoarele denumiri: 1839 Maros-Lúdos; 1850, 1857 Maros Ludas; (O.T.), 1863, 1890 Maros-Ludas; 1873, 1880 Ludas (Maros-); 1920 Ludoşul de Murăş.
2. Bencsik Péter (Helységnévváltozások Köztes-Európában (1763—1995) adaugă: Ludosch [AU -1867]; Marosludas [MA -1918].
3. Szabó M. Attila (Erdélyi és moldvai helységnévtár) aminteşte denumirile: Ludasch (g); Luduş [Murăş-Luduş, Ludoşul-de-Murăş, Ludoş] (r); Marosludas, Ludas (m).

Ca surse istorice demne de încredere aş îndrăzni să adaug hărţile civile sau militare realizate efectiv pe teren: Lazarus Secretarius (1528, Ludas), Ridicarea topografică iosefină (1769-1773, Maros Ludas), Wussin şi Von Wenzely (1790, Ludasch), Josef Scheda (1860-1870, Maros Ludas), Baedecker (1883, Máros Ludas), C. Vogel (1891, Maros-Lúdas), Andrees (1901, Maros-Ludas), A 3-a ridicare cartografică austro-ungară (1910, Maros-Ludas).

Centralizând denumirile documentate şi aranjându-le cronologic, am putea obţine următoarea linie a timpului:

• 1333 Ludas (Biblioteca Naţională Budapesta)
• 1377 Ludas (Suciu)
• 1439 Lwdas (Suciu)
• 1461 Ludas (Suciu)
• 1528 Ludas (Lazarus)
• 1733 Ludas (Suciu)
• 1750 Ludos (Suciu)
• 1760-1762 Maros-Ludas (Suciu)
• 1769-1773 Maros Ludas (Ridicarea iosefină)
• 1790 Ludasch (Wussin şi Von Wenzely)
• 1839 Maros-Lúdos (Varga)
• 1850, 1857 Maros Ludas (Varga)
• 1854 Maros Ludos, Ludos (Suciu)
• 1860-1870, Maros Ludas (Scheda)
• 1863, 1890 Maros-Ludas (Varga)
• 1867 Ludosch (Bencsik)
• 1873, 1880 Ludas (Maros-) (Varga)
• 1883 Máros Ludas (Baedecker)
• 1891 Maros-Lúdas (Vogel)
• 1901 Maros-Ludas (Andrees)
• 1910 Maros-Ludas (a 3-a ridicare topografică)
• 1918 Marosludas (Bencsik)
• 1920 Murăş-Luduş, Luduş-Murăş, Ludoşul de Murăş (Bencsik)
• 1928 Luduş

Copy-Paste

… sau contribuţii istorice ale unui profesor de fizică

În preumblările mele pe net în căutare de informaţii despre Luduş, am ajuns şi pe Wikipedia, unde am întâlnit următorul text: Ludușul este pomenit prima dată conform documetelor [sic!] istorice în 1330. De-a lungul timpului apare sub următoarele denumiri: Plehanus de Ludas 1330, Decime de Ludas Regis 1333, Ludas 1377, Lwasz 1481, Ludes 1532, Ludas 1733, Nagy Ludas 1750, Marosludas 1888, Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș 1925 și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi.

Continuând căutările, am întâlnit acelaşi text (ca atare sau uşor cosmetizat – ca formă, nu ca fond), pe site-urile unor instituţii publice, organizaţii, firme, pe bloguri sau reţele de socializare. Câteva exemple de site-uri dintre zecile similare descoperite: Primăria oraşului Luduş, Primăria online - Portalul primăriilor, E-Comunitate, Reţeaua Electronică a Comunităţii Locale Luduş, Luduş - Info (pagină Facebook). De asemenea, textul cu pricina apare şi în “Monografia oraşului Luduş”, Ed. Nico, 2008, pag. 90. Nu am putut identifica bulgărele de la care a pornit avalanşa, cert este că erorile din textul amintit s-au propagat prin efectul “Copy-Paste” cu o viteză de invidiat.

Să o iau molcom şi ardeleneşte şi să explic în ce constau erorile:

1. “Ludușul este pomenit prima dată conform documetelor [sic!] istorice în 1330.” După ştiinţa mea, nu există un astfel de document. Primul document recunoscut de istorici în care apare numele Luduş (de fapt, “valea Luduşului”) este un proces-verbal încheiat cu ocazia delimitării hotarului dintre Sânger şi Bogata, ce datează din 1333. În anul 2008, Primăria oraşului a organizat festivităţile prilejuite de aniversarea a 675 de ani de la prima atestare documentară a Luduşului (1333). Cu toate acestea, pe site-ul primăriei apare textul de mai sus, continuat cu “De-a lungul timpului apare sub următoarele denumiri: Plehanus de Ludas 1330 […]”.
2. “[…] Plehanus de Ludas 1330”. În primul rând, nu este vorba de “plehanus” (cuvânt inexistent în latină), ci de “plebanus” [lat., aprox. preot (catolic), parohie (catolică)]. Rezultă că ar fi atestată parohia catolică din Luduş… Luduşul a fost o aşezare locuită în covârşitoare majoritate de români (peste 95%) până la colonizarea de la începutul secolului XX. De unde parohie catolică la 1330? Cei câţiva catolici participau la slujbe la biserica din Bogata. Eroarea apare şi în paginile Wikipedia în engleză (1330 - First mentioned as Plehanus de Ludas) şi franceză (La première mention écrite de la ville date de 1330 sous le nom de Plehanus de Ludas) – iarăşi Copy-Paste…
3. “Decime de Ludas Regis 1333”. Nici acum nu este vorba de o denumire, ci de zeciuiala datorată de locuitorii Ludas-ului regal bisericii catolice. În primul rând, documentul de la 1333 despre care aminteam mai sus nu pomeneşte de Ludas Regis, în al doilea rând Luduş a fost domeniu regal doar unele perioade din secolul al 17-lea.
4. “Lwas”, altă aiureală, este vorba de “Lwdas” - aici nici măcar "Copy" n-a funcţionat.
5. Exemplele ar putea continua…

Atunci când se începe o cercetare privind denumirile purtate peste ani de o localitate din Transilvania, punctul de plecare obligatoriu este cartea de referinţă a lui Coriolan Suciu, “Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania”, 2 vol., Ed. Academiei RSR, Bucureşti 1967-68. În volumul I, la Luduş găsim: “Luduş, Murăş-Luduş, Ludoşul de Murăş, oraş raional, reşedinţa raionului Luduş, R. Mureş-Autonomă Maghiară. 1377 poss. Ludas, 1439 poss. Lwdas (Csánki ,V. 719), 1461 census quinquagesimalis de Ludas (Pâclişanu 603), 1733 Ludas (c.K.), 1750 Ludos (c.A.), 1760-1762 Maros-Ludas (c.B.), 1854 Maros Ludos, Ludos (Bul. 62).”

Căutând la Ludoş, sat din judeţul Sibiu, găsim: “1330 plebanus de Ludas, 1333 decime de Ludas Regis, 1382 Lwdas, 1481 Lwdasz, 1532 Ludes, 1733 Ludos” (op.cit., vol. I, pag. 364).

Şi se făcu lumină! Cel / cea care a întocmit textul pe care l-am pus în discuţie a folosit o metodă interesantă, dar fără nicio legătură cu ştiinţa: a pus într-o pălărie denumirile istorice ale celor două localităţi, le-a amestecat bine şi a extras în ordine cronologică o parte dintre ele. Aş putea încerca să-i găsesc o scuză: într-o vreme, ambele localităţi s-au numit Ludoş. Ce nu pot scuza este faptul că d-l Suciu scrie mai mult decât clar: “Luduş, Murăş-Luduş, Ludoşul de Murăş […]”. Cum să-l confunzi cu Ludoşul de Sibiu? Nu pot sa scuz nici faptul că informaţiile au fost folosite fără menţionarea sursei. Chiar trebuie să vină un profesor de fizică să atragă atenţia asupra unor aberaţii de ordin istoric?

Denumire (1)

Aş vrea să fac câteva consideraţii legate de denumirile celor două localităţi, aşa cum apar ele pe cele 70 de hărţi pe care le-am prezentat aici:

Luduş

1. În ceea ce priveşte Luduş, denumirea ce apare cu cea mai mare frecvenţă este Ludas (23 hărţi).
2. Denumirea Lûdas ce apare pe harta din 1567 a lui Matthias Zündt este cu siguranţă o formă pentru Ludas, de vreme ce şi celelalte denumiri ce conţin litera u sunt scrise cu û: Thorenbûrg, Claûsenbûrg, etc.
3. Denumirile Ludaz (2 hărţi), Ladas (1 hartă), pot fi considerate aproape sigur forme pentru Ludas ortografiate greşit. Hărţile pe care apar ele (1556 - Wolfgang Lazius, 1596 - Giovanni Antonio Magini, 1726 - Herman Moll) mai conţin multe alte denumiri scrise “după ureche”. Herman Moll denumea localitatea Ludas în 1712 şi Ladas în 1726.
4. Denumirea Ludaş este transcripţia fonetică în limba română pentru Ludas
5. Denumirea Ludasch, care apare pe 4 hărţi, este forma germană pentru Ludas.
6. Denumirea Lugas apare pe 16 hărţi. Nu am cunoştinţă de niciun document în care numele localităţii noastre să apară sub această formă, pe care eu o consider datorată efectului “copy-paste”. Hărţile din perioada respectivă (secolul 18) au fost realizate în marea lor majoritate nu de cartografi, ci de editori – care le-au copiat sau compilat după una sau mai multe hărţi mai vechi. O greşeală apărută pe una din hărţi a dus, după părerea mea, la propagarea în lanţ a erorii.
7. Pe alte hărţi din secolul 18 apare şi denumirea Ludas, iar Vincenzo Maria Coronelli (1696) scrie chiar ambele denumiri (Ludas, ò Lugas).
8. O dată cu Ridicarea topografică iosefină, prima hartă modernă a spaţiului transilvan, putem spune că sunt eliminate dubiile asupra denumirilor localităţilor. Formele ulterioare: Maros Ludas, M. Ludas, Máros Ludas, Maros Ludás, Maros-Ludas, Mar.-Ludas, Marosludas, sunt suficient documentate.
9. Nu sunt istoric, aşa că ar trebui să mă feresc să trag o concluzie; totuşi cred că cele expuse mai sus demonstrază destul de convingător faptul că forma de bază a denumirii localităţii a fost Ludas.

Gheja

1. Despre Gheja sunt mult mai puţine de spus, deoarece apare pe doar 14 hărţi, dintre care 6 moderne. Întâlnim trei forme ale numelui pe hărţile pre-iosefine: Gese, Geze, Gose.
2. Forma Gose este în mod cert ortografiată greşit şi provine din Gese.
3. Forma maghiară Gese şi cea germană Gesche se pronunţă la fel, Gheşe.
4. S-ar părea că formele Gese şi Geze au evoluat probabil în Gezse, pronunţat Gheje.
5. În acest caz, datele sunt mai mult decât insuficiente, aşa că mă limitez la supoziţia personală de mai sus.

Sumar

Închei astăzi (cel puţin deocamdată) capitolul dedicat hărţilor vechi pe care au fost reprezentate Luduş şi Gheja. Evident, dacă voi mai găsi astfel de hărţi le voi prezenta, atât pentru valoarea lor documentară, cât şi pentru cea artistică şi farmecul deosebit pe care aceste adevărate obiecte de artă îl au. Mai jos am alcătuit un sumar al denumirilor sub care apar cel două localităţi pe cele 70 de hărţi prezentate până acum.

Luduş

• Ludas: 1528 (Lazarus Secretarius), 1595 (Gerardus Mercator), 1630 (Henricus Hondius), 1640 (Matthäus Merian), 1647 (Willem Janszoon Blaeu şi Joan Blaeu), 1662 (Nicolaes Visscher I), 1664 (Wilhelm Pfann), 1664 (Jakob von Sandrart), 1664 (Emanuel Stenghri), 1664 (Nicolas Sanson), 1670 (Frederick de Wit), 1680 (Johannes Janssonius), 1683 (Johannes Janssonius van Waesbergen, Moses Pitt, Steven Swart), 1690 (Johann Hoffmann), 1691 (Placide de Sainte-Hélène), 1700 (Carel Allard), 1712 (Herman Moll), 1721 (Cóvens et Mortier), 1721 (Carel Allard), 1737 (Crépy éditeur), 1737 (Ignaz Gruber), 1738 (Ignaz Gruber), 1771 (Johann Michael Probst)
• Lûdas: 1567 (Matthias Zündt)
• Ludaz: 1556 (Wolfgang Lazius), 1596 (Giovanni Antonio Magini)
• Lugas: 1686 (Giovanni Giacomo de’ Rossi), 1689 (Fabius Antonius de Colloredo), 1696 (Nicolaes Visscher II), 1704 (Nicolas de Fer), 1705 (Gerard şi Leonardus Walck), 1709 (Cornelis Danckerts III), 1710 (Alexis-Hubert Jaillot), 1716 (Johann Baptist Homann), 1720 (Alexis-Hubert Jaillot), 1725 (Reinier şi Josua Ottens), 1726 (Johann Baptist Homann), 1735 (Nicolaes Visscher II), 1737 (Gottfried Jacob Haupt), 1740 (Matthäus Seutter), 1750 (Tobias Conrad Lotter), 1771 (Tobias Conrad Lotter)
• Ludas, ò Lugas: 1696 (Vincenzo Maria Coronelli)
• Ladas: 1726 (Herman Moll)
• Maros Ludas: 1769 (Ridicarea iozefină), 1860 (Josef Scheda), 1916
• Ludasch: 1789 (Anton von Wenzely), 1790 (Joseph Wussin şi Anton von Wenzely), 1802 (Ferdinand Götze), 1804 (Johann Walch)
• M. Ludas: 1853 (John Wilson Lowry)
• Máros Ludas: 1883 (Baedecker), 1891 (C. Vogel)
• Maros Ludás: 1891 (Rand, McNally & Co.)
• Maros-Ludas: 1901 (Velhagen & Klasing)
• Mar.-Ludas: 1910 (Monarchia III. katonai felmérése)
• Ludaş: 1915 (col. C. Teodorescu)
• Marosludas: 1929 (F.A. Brockhaus)
• Luduş: 1956 (harta militară americană), 1965 (harta operaţională de navigaţie), 1975 (harta miltară sovietică)

Gheja

• Gese: 1709 (Johann Christoph Müller), 1717 (Petrus Schenk), 1720 (Johann Baptist Homann)
• Geze: 1717 (Petrus Schenk), 1730 (Johann Andreas Pfeffel), 1737 (Johann van der Bruggen)
• Gose: 1740 (Lieut. Geyer), 1784 (Paolo Santini şi Giuseppe Antonio Remondini)
• Maros Gese: 1769 (Ridicarea iozefină)
• Gesche: 1789 (Anton von Wenzely)
• Mar.-Gezse: 1910 (Monarchia III. katonai felmérése)
• Gheja: 1956 (harta militară americană), 1965 (harta operaţională de navigaţie), 1975 (harta miltară sovietică)

Harta militară sovietică

O hartă foarte interesantă şi detaliată, care mi-a fost semnalată de prof. Antoniu Berar (mulţumesc!) Datele mele despre această hartă sunt extrem de sumare. A apărut în septembrie 1975, a fost realizată la scara 1 : 50.000, utilizează sistemul topografic de coordonate militar sovietic, iar toponimele sunt scrise cu litere chirilice. Coala ce reprezintă Luduş şi Gheja este codificată L 35-49-3, iar coala ce reprezintă Roşiori, Avrămeşti, Fundătură, Cioarga este codificată L 35-49-1.

Harta militară sovietică, 1975 / Luduş

Harta militară sovietică, 1975 / Gheja

Harta militară sovietică, 1975 / Roşiori

Harta militară sovietică, 1975 / Avrămeşti

Harta militară sovietică, 1975 / Fundătură

Harta militară sovietică, 1975 / Cioarga

Sursa hărţii: Maps for the world
Pentru a downloada harta completă (3201 x 3099 px), click AICI

Harta militară americană

1959, Harta militară americană

Serviciul Cartografic al armatei Statelor Unite (US Army Map Service, Corps of Engineers) a tipărit o serie de hărţi ale Europei de Vest la scara 1 : 250.000, codificate M501; coala NL 35-4 cuprinde cu aproximaţie zona ocupată în prezent de judeţul Mureş. Prima ediţie a apărut în noiembrie 1959 (Edition 1-AMS First printing, 11-59). Aşa cu precizează cartuşul, plasat în partea inferioară, harta a fost compilată în 1954 după hărţi militare maghiare, române, germane şi americane apărute între 1935-1943. Detaliile planimetrice au fost revizuite prin metode foto-planimetrice.

Harta militară americană, 1959
În centru-stânga, Luduş şi Gheja

Harta militară americană, 1959 (surse)

Harta militară americană, 1959 (poziţia şi calitatea colii NL 35-4)

Sursa hărţii: University of Texas, Austin
Perry-Castañeda Library Map Collection
Pentru harta completă (5000 x 3823 px), click AICI

Harta operaţională de navigaţie

ONC - Operational Navigation Chart (harta operaţională de navigaţie) a fost realizată de U.S. Defense Mapping Agency Aerospace Center în 1965 şi revizuită în 1973. Pe baza acesteia a fost realizată în anul 2000 varianta prezentată aici, de către DGIA (Defence Geographic and Imagery Intelligence Agency), Ministry of Defence, United Kingdom. Secţiunea ONC F-3 reprezintă Albania, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Grecia, Moldova, România, Slovaciaia, Turcia, Ukraina, Ungaria, Yugoslavia. Harta este extrem de detaliată şi prezintă în plus, cum e şi normal, elemente specifice navigaţiei aeriene. Scara este 1 : 1.000.000

Harta operaţională de navigaţie, 2000 (avertismente)

Harta operaţională de navigaţie, 2000
Aproximativ în centru Luduş

Sursa hărţii: University of Texas, Austin
Perry-Castañeda Library Map Collection
Pentru harta completă (9254 x 6724 px, 20.3MB), click AICI

Hărţile Mercator

După cum spuneam şi în postarea dedicată lui Gerardus Mercator (1512-1594), superba hartă a Transilvaniei realizată de el a fost copiată de nenumărate ori de cartografi timp de un secol. Printre aceste copii se numără şi cele realizate de Henricus Hondius, Willem Janszoon Blaeu şi Joan Blaeu, Johannes Janssonius, Johannes Janssonius van Waesbergen, Moses Pitt, Steven Swart. Voi prezenta în continuare aceste cópii (reunite sub titlul generic de Hărţile Mercator), împreună cu istoricul publicării lor.

1630, Henricus Hondius : Transylvania

Henricus Hondius II sau Hendrik Hondius cel Tânăr (1597, Amsterdam – 16 August 1651, Amsterdam) a fost un gravor, cartograf şi editor olandez. A fost fiul celebrului cartograf Jodocus Hondius. Iniţial, Hendrik a participat la afacerile familiei, dar în 1621 şi-a deschis propria firmă. În 1641 a publicat Atlasul Mercator-Hondius.

Transylvania, 1630 (detaliu)
Aproximativ în centru: Ludas

Harta a apărut în 1630 în Amsterdam (Amstelodami : excusum apud Henricum Hondium sub insigno atlantis : cum priuilegio / per Gerardum Mercatorem). A fost executată la scara 1 : 790.000, gravată în aramă şi ocupă o coală cu dimensiunile 32 x 41 cm (E 22°30’-E 26°00’/N 48°00’-N 45°00’). Este o copie identică a hărţii lui Gerhard Mercator (1512-1594), apărută în Gerardi Mercatoris atlas sive cosmographicae meditationes de fabrica mundi et fabricati figura.

Transylvania, 1630 (cartuş)

Sursa hărţii: Der Online-Katalog des Bibliotheksverbunds Basel Bern
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

1647, Willem Janszoon Blaeu şi Joan Blaeu : Transylvania Sibenburgen

Willem Janszoon Blaeu (1571, Uitgeest sau Alkmaar – 21 octombrie 1638, Amsterdam), a fost un cartograf şi editor olandez. Între 1594 şi 1596 a fost elev al lui Tycho Brahe şi s-a calificat ca fabricant de instrumente şi globuri geografice. Întors în Ţările de Jos, a creat hărţi şi globuri pământeşti şi a publicat hărţi în format atlas, cum ar fi Atlas Novus (1635). În 1633 he a fost numit cartograf al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Ca editor a publicat lucrări de Willebrord Snell, Adriaan Metius, Gerhard Johann Vossius şi Pieter Corneliszoon Hooft. A avut doi fii, Johannes şi Cornelis, care i-au continuat activitatea.

Joan Blaeu (sau Johann, 23 septembrie 1596, Alkmaar – 28 may 1673, Amsterdam) a fost un cartograf şi editor olandez, fiul lui Willem Blaeu. În 1620 a devenit doctor în drept, dar s-a alăturat tatălui său. În 1635 cei doi au publicat Atlas Novus (Theatrum orbis terrarum, sive, Atlas novus) în două volume. Joan a devenit şi el cartograf oficial al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Harta lumii a lui Blaeu, Nova et Accuratissima Terrarum Orbis Tabula, incorporating the discoveries of Abel Tasman, a fost publicată în 1648. În 1649 Joan Blaeu a publicat o colecţie de hărţi ale oraşelor olandeze, numită Tooneel der Steeden (Vederi ale oraşelor). În 1654 a publicat primul atlas al Scoţiei, iar în 1662 a reeditat Atlas Novus, cunoscut şi ca Atlas Maior, în 11 volume plus unul pentru oceane.

Transylvania Sibenburgen, 1647 (detaliu)
Aproximativ în centru: Ludas

Harta a fost gravată pe aramă, colorată manual, are dimensiunile 36 x 48 cm şi este realizată la scara 1 : 690.000. A apărut în 1647 la Amsterdam în Novvus Atlas, volumul 1 (Amsterdami : apud Guiljelmum et Ioannem Blaeu). Cartuşul este plasat în dreapta-jos, conţine titlul, are deasupra stema familiei Bathory şi este încadrat de două personaje feminine. Sub cartuş se află scala, în mile germane. Cu excepţia cartuşului, harta este o copie a hărţilor Mercator-Hondius.

Transylvania Sibenburgen, 1647 (cartuş)

Sursa hărţii: Der Online-Katalog des Bibliotheksverbunds Basel Bern
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

1680, Johannes Janssonius : Transylvania Sibenburgen

Johannes Janssonius (sau Jan Janszoon; 1588, Arnhem – 11 iulie 1664, Amsterdam) a fost un cartograf olandez. A fost fiul lui Jan Janszoon cel Bătrân, editor şi librar. În 1612 s-a căsătorit cu Elisabeth de Hondt, fiica lui Jodocus Hondius. A realizat primele hărţi în 1616; în 1623 a deschis o librărie în Frankfurt am Main, iar mai apoi şi în Danzig, Stockholm, Copenhagen, Berlin, Königsberg, Geneva şi Lyon. În anii 1630 s-a asociat cu cumnatul său Henricus Hondius şi au publicat împreună atlasul Mercator/Hondius/Janssonius.

Sub conducerea lui Janssonius, atlasul s-a mărit treptat; redenumit Atlas Novus, avea în 1638 trei volume, din care unul dedicat Italiei. În 1646 a mai adăugat un al patrulea volum ce cuprindea hărţile ţinuturilor engleze, la un an după ediţia lui Willem Blaeu. Hărţile lui Janssons sunt similare cu ale lui Blaeu şi a fost deseori acuzat că le-a copiat, deşi unele dintre ele le precedă pe ale lui Blaeu sau acoperă alte ţinuturi. În 1660 atlasul primea numele Atlas Major, avea 11 volume, conţinând lucrările a peste 100 de cartografi şi gravori. Includea o descriere a “majorităţii oraşelor din lume” (Townatlas), a lumii apelor (Atlas Maritimus cu 33 de hărţi) şi a Lumii Vechi (60 de hărţi). Cel de-al unsprezecelea volum era Atlasul Cerurilor de Andreas Cellarius. Ediţiile au fost tipărite în olandeză, latină, franceză sau germană. După moartea lui Janszoon, editura a fost preluată de ginerele său, Johannes van Waesbergen.

Transylvania Sibenburgen, 1680 (detaliu)
Aproximativ în centru: Ludas

Harta a apărut în 1680 în Amsterdam (Amstelodami : apud Ioannem Ianssonium : per Gerardum Mercatorem Cum Priuilegio), în Joannis Janssonii novus atlas. A fost executată la scara 1 : 790.000, gravată în aramă şi ocupă o coală cu dimensiunile 32 x 41 cm. Este o copie identică a hărţii lui Willem Janszoon Blaeu şi Joan Blaeu.

Transylvania Sibenburgen, 1680 (cartuş)

Sursa hărţii: Der Online-Katalog des Bibliotheksverbunds Basel Bern
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

1683, Janssonius van Waesbergen, Pitt, Swart : Nova et accurata Transylvaniæ descriptio

Johannes Janssonius van Waesbergen (c.1616–1681) a fost un tipograf, editor şi librar olandez, activ între 1642 şi 1681. În 1664 a moştenit multe dintre matriţele socrului său, renumitul Jan Janssonius şi a început să republice hărţile acestuia. În 1676 matriţele au fost vândute lui Petrus Schenk şi Gerard Valck, care au reeditat şi ei hărţile lui Janszon.

Moses Pitt (c. 1639, St. Teath – 1697, Londra) a fost un librar şi tipograf cunoscut pentru Atlas of the World, cunoscut astăzi ca English Atlas, un proiect susţinut de Royal Society şi în special de Christopher Wren. Atlasul ar fi trebuit să aibă 12 volume, dar costurile estimate de Pitt la 1000£ per volum l-au dus la faliment după apariţia a doar 4 volume.

Steven Swart (1641-1683) a fost un editor englez, asociat pentru o perioadă cu Janssonius van Waesbergen şi Moses Pitt pentru producerea Atlasului.

Nova et accurata Transylvaniæ descriptio, 1683 (detaliu)
Aproximativ în centru: Ludas

Lucrarea Descrierea nouă şi precisă a Transilvaniei a apărut în 1683 la Oxford în The English Atlas vol. 3, no. 16. A fost gravată pe aramă la scara 1 : 690.000 şi ocupă o coală cu dimensiunile 37 x 47 cm. În dreapta-jos se află cartuşul, sub forma unui medalion decorat şi încadrat de figuri alegorice, iar dedesubt scala hărţii. În dreapta-sus se află stema familiei Bathory. Harta este detaliată, frumos gravată, iar toponimele sunt în latină, germană şi maghiară.

Nova et accurata Transylvaniæ descriptio, 1683 (cartuş)

Nova et accurata Transylvaniæ descriptio, 1683 (stemă)

Sursa hărţii: Der Online-Katalog des Bibliotheksverbunds Basel Bern
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

Hărţi din secolul 20

Rumaenien

Harta face parte din Andrees Allgemeiner Handatlas, ediţia a 4-a (1899), revizuită în 1901. Editor: Velhagen & Klasing, Bielefeld şi Leipzig, 1901.

Rumaenien, 1901 (detaliu)
Aproximativ în centru Maros-Ludas

Sursa hărţii: Wikipedia
Pentru harta completă (4554 × 3356 px), click AICI

A Monarchia III. katonai felmérése

Harta face parte din A treia cartare militară a Austro-Ungariei. Autor: Offic. E. Ritter Mor. V. Sunegg und Marberg : Feldw. O. Roux, 1910.

A Monarchia III. katonai felmérése, 1910 (detaliu)
Mar.-Ludas şi Mar.-Gezse

Sursa hărţii: Eötvös Loránd University
Pentru harta completă (3528 × 4980 px), click AICI

România 1913-1916

România 1913-1916 (detaliu)
Aproximativ în centru Maros Ludas

Sursa hărţii: Wikipedia
Pentru harta completă (6755 × 4841px), click AICI

Harta Românească a Ardealului şi Bucovinei

Harta a fost realizată în 1915 de un anume colonel Teodorescu C.. Generalul Constantin Teodorescu a fost profesor de geografie militară la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti şi unul dintre cei mai importanţi teoreticieni militari români. Este posibil să fie una şi aceeaşi persoană cu col. Teodorescu, nu am alte detalii.

Harta Românească …, 1915 (detaliu)
Aproximativ în centru Ludaş

Sursa hărţii: Wikipedia
Pentru harta completă (6402 × 4764 px), click AICI

Rumänien

Harta face parte din Henius Weltatlas. Autor: Kartograpische Anstalt von F.A. Brockhaus, Leipzig. Editor: Neugeld & Henius, Berlin, 1929.

Rumänien, 1929 (detaliu)
Aproximativ în centru Marosludas

Sursa hărţii: Wikipedia
Pentru harta completă (3404 × 2704 px), click AICI

Hărţi din secolul 19

O dată cu hărţile lui Götze şi Walch, a căror apariţie coincide cu începutul secolului al XIX-lea, se sfârşeşte epoca reprezentărilor cartografice de multe ori naive, dar pline de farmec şi foarte decorative. Hărţile epocii moderne sunt foarte detaliate şi corecte geografic, dar supuse strict scopului pentru care au fost create. Aceste caracteristici le-au transformat în instrumente perfecte pentru militari, turişti, profesori sau geografi, dar le-au luat acel “je ne sais quoi” care te îndeamnă să pui o hartă veche pe perete ca obiect de artă. Din această cauză nu voi mai descrie detaliat caracteristicile hărţilor moderne, ci mă voi mărgini la a prezenta doar zona noastră cu scopul de a documenta denumirile purtate de Luduş de-a lungul acestei perioade.

Hungary and Transylvania

Harta face parte din Lowry's Table Atlas: Constructed and Engraved from the Most recent Authorities. Autor: J[ohn]. W[ilson]. Lowry, F.R.G.S. Editori: Chapman and Hall, Picadilly, London, 1853; Peter Wardein, Presburg , 1860. Dimensiuni: 31 cm x 29 cm sau 58 x 45 cm.

Hungary and Transylvania, 1853, 1860 (detaliu)
Aproximativ în centru M. Ludas

Sursa hărţii: Old-Print.com
Pentru harta completă (1200 x 1527 px), click AICI

Östliches Ungarn und Siebenbürgen aus der Generalkarte der europäischen Türkei und Griechenlands

Aufnahmeteam des Militärgeographischen Institutes der österreichisch-ungarischen Monarchie unter der Leitung von Josef Scheda um 1860-70 (Echipa Institutului Geografic Militar al Imperiului Austro-Ungar sub conducerea lui Josef Scheda, 1860-70)

Östliches Ungarn und Siebenbürgen …, 1860-1870 (detaliu)
Aproximativ în centru Maros Ludas

Sursa hărţii: Wikipedia
Pentru harta completă (5973 x 4524 px), click AICI

Siebenbürgen und die Unteren Donauländer zur Übersicht der Eisenbahnen, Dampferlinien & wichtigsten Strassenverbindungen

Harta face parte din ghidul Baedecker, ediţia 1883. Scara 1 : 2.000.000. Editor: Wagner & Debes, Leipzig.

Siebenbürgen …, 1883 (detaliu)
Aproximativ în centru Máros Ludas

Sursa hărţii: University of Washington, Seattle
Pentru harta completă (4200 x 3470 px), click AICI

Österreich-Ungarn in 4 Blättern, Blatt 4

Harta face parte din Adolf Stieler's Hand Atlas über alle Theile der Erde und über das Weltgebäude, ediţia 1891. Scara 1 : 1.500.000. Autor: C. Vogel. Editor: Justus Perthes, Gotha.

Österreich-Ungarn, 1891 (detaliu)
Aproximativ în centru Máros Ludas

Sursa hărţii: University of Washington, Seattle
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

Austria-Hungary

Harta face parte din Rand, McNally & Company's Indexed Atlas of the World (Complete in Two Volumes). Planşele70-71, 68.58 x 50.8 cm. Editor: Rand, McNally & Co., Chicago, 1895.

Austria-Hungary, 1891-1895 (detaliu)
Aproximativ în centru Maros Ludás

Sursa hărţii: Geographicus Fine Antique Maps
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

1804, Johann Walch

Charte der Königreiche Ungarn Sclavonien, Croatien und des Grossfürstenthums Siebenbürgen

Johann Walch (25 noiembrie 1757, Kempten – 23 martie 1824, Augsburg) a fost un cartograf şi editor de hărţi activ în Augsburg. În 1755 Johann Martin Will (1727-1806) a înfinţat o editură specializată în hărţi şi lucrări de artă. În 1786, Johann Walch s-a căsătorit cu Anna Regina, fiica lui Johann Martin Will. În 1789, compania a cumpărat moştenirea tipografică a lui Gustav Conrad Lotter. În 1806 firma a fost moştenită de Johann Walch, de la care a trecut succesiv la Johann Sebastian Lorenz Walch (1787-1840), Adolf Walch cel Bătrân (1816-1886), Adolf Walch cel Tânăr (1854-1932). Editura şi tipografia Johann Walch Gmbh & Co. este activă şi în prezent în Augsburg.

Charte der Königreiche Ungarn …, 1804 (detaliu)
Aproximativ în centru Ludasch

Lucrarea Harta regatelor Ungariei, Sclavoniei, Croaţiei şi a Marelui Principat al Transilvaniei a fost realizată de Johann Walch la scara 1 : 1.600.000, gravată în aramă şi tipărită la Augsburg pe o coală cu dimensiunile 44 x 55 cm (nach den zuverlässigsten Hülfsmitteln entworfen : Augsburg : bei Johan[n]es Walch, 1804). În stânga-sus se găseşte un cartuş oval ce conţine titlul, iar în partea inferioară lista comitatelor. Ca şi harta lui Götze, are majoritatea toponimelor în transcripţie fonetică germană.

Charte der Königreiche Ungarn …, 1804 (cartuş)

Charte der Königreiche Ungarn …, 1804 (comitate)

Sursa hărţii: Der Online-Katalog des Bibliotheksverbunds Basel Bern
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

1802, Ferdinand Götze

Charte von Ungarn, Siebenbürgen u. s. f.

Charte von Ungarn, Siebenbürgen u. s. f., 1802 (detaliu)
Aproximativ în centru Ludasch

Lucrarea Harta Ungariei, Transilvaniei a fost realizată de Johann August Ferdinand Götze (1773-1819)‏ la scara 1 : 1.600.000, gravată în aramă şi tipărită la Weimar pe o coală cu dimensiunile 42 x 60 cm (nach den bewährtesten Hülfsmitteln neu entworfen und gezeichnet von F. Götze). Harta a apărut la editura L. Industrie Comptoirs (Weimar: im Verlage des L. Industrie Comptoirs, 1802). În dreapta-sus se găseşte un cartuş rotund ce conţine titlul, în partea dreaptă lista comitatelor, iar în dreapta-jos scala. Harta este modernă, corectă şi detaliată, având majoritatea toponimelor în transcripţie fonetică germană.

Charte von Ungarn, Siebenbürgen u. s. f., 1802 (cartuş)

Charte von Ungarn, Siebenbürgen u. s. f., 1802 (comitate)

Sursa hărţii: Der Online-Katalog des Bibliotheksverbunds Basel Bern
Pentru harta completă cu zoom, click AICI