Prima atestare documentară

Orbán Balázs, în lucrarea sa A Székelyföld leírása (Descrierea Ținutului Secuiesc, 1868, pag. 60), spune: […] neve legelőbb 1333-ban egy Szengyel és Bogáth közti határ járás alkalmával fordul elő (aprox. Cea mai veche amintire a numelui apare în 1333 cu ocazia delimitării hotarului dintre Sânger şi Bogata).

Această atestare documentară apare într-un proces-verbal scris în latină. La cererea lui Bethlen Sámuel, documentul a fost copiat în 1726, apoi a fost publicat de către baronul Kemény József din Luncani în volumul Diploma Transilvania Suppl. I. 274 şi are numărul D.L. 28724 în cadrul Arhivelor Conventului de la Cluj-Mănăştur. La pagina 62, Orbán Balázs face o descriere a conţinutului documentului:

[…] 1333-ból való azon egyesség, mely egyfelől Miklós mester és Péter, dobokai Mikud bán fiai, másfelől Rechei Pál fia Lőrincz és István Zengyeli Konrád fia közt az erdélyi káptalan előtt ez év kereszt. szent János napján jött létre, elenyésztetve egy hosszas pert, mely a szengyeli és bogáthi határvonal meghatározása felett folytatódott. Ezen egyesség szerint a zengyeli határon levő Thúcsubuter vagy Bonszeg nevű helyet – mely az Ohajtóbércz, Bohusvölgy, ludasi völgy és Keménytelke közt esik – visszabocsátják István, Lőrincz és utódainak, akként, hogy nevezett Miklós és Péter (Mykud fiai) 100 ezüst marcha büntetés terhe alatt őket annak birtokában nyugtalanitani ne merjék stb.

[…] 1333, datează acea înţelegere care s-a încheiat pe de o parte între Miklós Mester şi Péter, fii lui Mykud Bán din Dăbâca, pe de altă parte între fiul lui Rechei Pál, Lörincz şi fiul lui Zengyeli Konrád, István, în faţa căpitanului Ardealului în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, în urma încheierii unui proces îndelungat asupra delimitării hotarului dintre Sânger şi Bogata. Potrivit acestei înţelegeri, locul numit Thucsubutér sau Bonszeg – care se află între creasta Ohajtó, valea Bohus, valea Luduşului şi Chimitelnic – se redă lui István şi Lörincz şi urmaşilor lor, în aşa fel încât, numiţii Miklós şi Péter (fii lui Mykud) sub amenda de 100 marcha, să nu îndrăznească să-i deranjeze pe aceştia în exercitarea dreptului asupra posesiunii primite.

Textul original a fost preluat din Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, iar traducerea din Monografia oraşului Luduş, Ed. Nico, 2008, pag. 90.

Mi-aş permite nişte observaţii asupra unor posibile imperfecţiuni în traducerea în limba română:

1. Text original: Miklós mester és Péter; traducere în monografie: Miklós Mester şi Péter; traducerea propusă de mine: meşterul Miklós şi Péter. După cum se observă în original mester nu este scris cu majusculă, deci nu este un nume de persoană, ci substantivul meşter, care desemnează un meseriaş cu calificare recunoscută sau un şef de echipă.
2. Text original: dobokai Mikud bán fiai; traducere în monografie: fiii lui Mykud Bán din Dăbâca; traducerea propusă de mine: fiii stăpânului Mykud din Dăbâca. După cum se poate observa în textul original, bán nu este scris cu majusculă; părerea mea este că termenul nu se referă la un nume de persoană, ci la un titlu. Titlul ban a fost folosit în Europa de Sud-Est (inclusiv în Ungaria), cu diferite sensuri:
• conducător al unei hoarde (din cuvântul avar ban sau din cuvântul turcic bajan); nu este cazul aici.
• conducător local, stăpân, inclusiv cu sensul de stăpân al casei (din cuvântul trac ban sau din albaneză bánë, banésë - casă).
• mare dregător, conducător al unui banat (din rădăcina persană pa – a proteja sau din cuvântul persan ban - stăpân sau sau din cuvântul sârbo-croat bojan); Mikud a fost ban de Severin, de unde apelativul.
3. Text original: István Zengyeli Konrád fia; traducere în monografie: fiul lui Zengyeli Konrád; lipseşte numele István
4. Text original: közt az erdélyi káptalan; traducere în monografie: în faţa căpitanului Ardealului; traducerea propusă de mine: în faţa capitlului ardelean. Termenul káptalan (lat. capitulum) nu înseamnă căpitan (magh. kapitány), ci capitlu – cu sensul de de loc de mărturisire, un fel de notariat medieval. Capitlul de la Alba-Iulia era în evul mediu principalul loc de mărturisire din Ardeal
5. Text original: Bohusvölgy; traducerea în monografie: valea Bonus; corect ar fi valea Bohus, probabil este vorba de o eroare de tipar.
6. Text original: 100 ezüst marcha; traducere în monografie: 100 de marcha; traducere propusă de mine: 100 de mărci de argint. Lipseşte ezüst (argint, de argint); marcă = unitate de masă folosită în vestul Europei de prin sec. al X-lea pentru metalele preţioase. Marca a avut masă diferită în diferite perioade şi în diferite locuri. [...] De prin sec. al XVI-lea marca a fost monetizată. (cf. Dicţionar numismatic)