Apel

Comunitatea evreiască din Luduş număra în ultimul sfert al secolului XIX doar 53 familii. Nu-și permiteau să construiască propria sinagoga şi se rugau în locaţii închiriate. În 1886, din cauza mijloacelor financiare limitate și din dorința de a avea propria sinagogă, ei au format un comitet de construcţie şi au distribuit un apel în maghiară şi ebraică pentru strângere de fonduri în comunitățile evreiești mai bogate din întreaga Ungarie. Pentru a preveni strângerea frauduloasă de fonduri, doar cei care primeau personal formularul semnat și erau în posesia acestuia erau autorizaţi pentru a strânge fonduri, iar fiecare donație trebuia să fie certificată de către reprezentanții comunității evreiești din Luduş. Pe revers este un formular de înregistrare a donațiilor și a numelor donatorilor.

Sursa: YIVO

Acest formular special a fost trimis comunităţii evreieşti din Szeged, în speranța că această comunitate va contribui cu fonduri. În memoria lui Herbert Offen, familia Offen a donat acest document rar Arhivelor YIVO (Institute for Jewish Research).

Certificat şcolar

Am primit de curând de la domnul Teofil Petrovan (mulţumiri!) copia unui certificat şcolar din anul şcolar 1921-1922. Ce-am putea remarca analizând acest certificat:

• Este emis de Şcoala primară a comunitatei confesionale orthodox-izraelite Ludoşul de Murăş, aşa cum indică ştampila
• Şcoala nu avea certificate proprii şi utiliza certificate de la Şcoala primară naţională română Ludoşul de Murăş, la care erau barate cuvintele naţională română şi înlocuite cu isr.
• Anul şcolar avea trei trimestre, separate de vacanţele de Crăciun şi de Paşti
• Elevii erau notaţi cu 4 calificative, descrescător de la 1 la 4
• Se acordau trei calificative generale la sfârşitul fiecărui trimestru, pentru Purtare morală, Diliginţă, Progres, iar la finele anului şcolar progresul era ilustrat prin calificative pentru fiecare dintre materiile studiate
• Deşi era o şcoală a evreilor ortodocşi (foarte religioşi, tradiţionalişti şi conservatori), în certificat apar doar materiile studiate şi de elevii români. Probabil că materiile specifice comunităţii (ex. limba ebraică, Torah ş.a.) erau trecute într-un certificat separat.
• Se pare că nu existau profesori pentru fiecare materie, certificatul este semnat de învăţător (Ignaţiu Kalman)
• Pe certificat apare semnătura de luare la cunoştinţă a părintelui / tutorelui ((Moriţ Weis, pantofar, tatăl lui Coloman Weis din clasa a V-a)

Strada Regală

Postez astăzi încă două cărţi poştale deosebite descoperite de Puskás János Pál (mulţumesc!) Ambele reprezintă Strada Regală (Király Utca) şi au fost publicate de Glück József nyomda és papír kereskedésből (editură şi comerţ cu produse din hârtie).

Prima dintre ele este o vedere spre biserica romano-catolică. Remarcaţi animaţia străzii principale, adevărata inimă a oraşului. În prim-plan, în stânga, este prăvălia lui Mihály Móric – mai mult ca sigur un comerciant evreu, Móric fiind forma maghiară pentru Moritz.

Király utca / Strada Regală (1912)
Sursa imaginii: Darabanth

Cea de-a doua este o vedere din faţa bisericii romano-catolice. Amănunte interesante ar fi stâlpul de telegraf – deci înainte de 1918 existau la Luduş servicii de telegraf, poate şi telefon - precum şi prăvălia lui Hirsch József, un alt comerciant evreu. În ambele cărţi poştale apare un turn de lemn a cărui destinaţie îmi este necunoscută.

Király utca / Strada Regală (pre 1918, an necunoscut)
Sursa imaginii: Darabanth

Mişcarea Ha-Shomer ha-Tsa‘ir

Mişcarea de cercetaşi Păzitorul (în ebraică Ha-Shomer) a fost creată în anul 1912 în Galiția, în cadrul unui club sportiv evreiesc din orașul Lemberg. Primul „batalion” de cercetași (în ebraică gdud tsofim) număra circa 200 de membri. Centrul mișcării s-a mutat la Viena, unde a fuzionat în 1916 cu Tinerii Sionului (în ebraică Tse‘ire Agudat Tsiyon ), cercul ideologic de studiu al sionismului, socialismului şi a istoriei evreilor.

“Shomer-ul este pionierul renaşterii poporului, limbii şi ţării sale”
Poster evreiesc, Polonia, din seria de postere cu cele “zece porunci” ale mişcării Ha-Shomer ha-Tsa‘ir.
Sursa imaginii: The Ghetto Fighters’ Museum / Israel

Mişcarea Ha-Shomer ha-Tsa‘ir (Tânărul Păzitor) şi-a definit în perioada 1916-1919 scopurile ideologice, bazându-le pe ideile lui Ber Borochov, Gustav Wyneken, Baden-Powell şi pe experienţa mişcării germane de tineret Wandervogel. Activităţile se concentrau pe asigurarea educaţiei evreieşti şi creşterea conştinţei într-o reţea de kevutsah sau ken (celule, cuiburi). Membrii mişcării ar fi trebuit să muncească un an în Palestina, după care să se întoarcă şi să participe la mişcarea sionistă. Eliberarea evreilor putea fi realizată prin alyiah (emigrare) în Palestina şi traiul în kibbutz.

În fotografia de mai jos, realizată în anul 1934, sunt trei activişti ai mişcării care au încercat fără succes să înfinţeze o filială Ha-Shomer ha-Tsa‘ir în Luduş.

Sursa imaginii: Ghetto Fighters House Archives
Imagine descoperită de Puskás János Pál

Mişcarea Habonim

Mișcarea de tineret sionistă Habonim (Constructorii) a avut drept scop promovarea culturii evreiești, a limbii ebraice și a pionieratului în Palestina.

Iniţial, se intenţiona crearea unei mișcări culturale a tineretului evreu, ne-sioniste, pentru copii cu vârste între 12 și 18 ani. Mişcarea se baza pe filozofia iudaismului naţional, în opoziţie faţă de mişcările existente care promovau integrarea şi asimilarea. În 1929, primul gedud (grup) a fost constituit în Londra, având-ul drept rosh (conducător) pe Chaim Lipshitz. Gedud-urile erau organizate pe sexe, ca grupele de cercetaşi, dar mai târziu au devenit mixte. Mişcarea s-a răspândit cu precădere în posesiunile britanice, dar şi în multe alte ţări. În 1935 mişcarea a fost afiliată la Mișcarea Sionistă a Muncii. Din 1936 au început să fie organizate ferme Hachalutz (Pionierii), care pregăteau membrii mai în vârstă pentru alyiah (emigrare) în Palestina (Yeretz Yisrael - Pământul lui Israel) şi traiul în kibbutz. În 1 septembrie 1951 apare la Haifa Ichud Habonim , o mişcare care înglobează curentele Habonim în plan mondial.

Mişcarea Habonim a fost activă şi la Luduş. În fotografia de mai jos, realizată în 1937, sunt membri ai filialei locale, printre care şi Toby Kálmán.

Sursa imaginii: Ghetto Fighters House Archives
Imagine descoperită de Puskás János Pál

Mişcarea Dror

Mişcarea sionistă de tineret Dror (Libertatea), a fost înfinţată în 1915 în Rusia, pentru promovarea valorilor naţionale şi socialiste, dar şi a culturii iudaice. După revoluţia bolşevică, mişcarea a trecut în ilegalitate, şi-a mutat cartierul general în Polonia şi în 1925 a aderat la Poalei Zion. Membrii stabiliţi în Palestina au aderat la Mişcarea Kibbutz-urilor Unite. În 1938, Dror a fuzionat cu Hehalutz Hatza'ir.

Mişcarea Dror a dezvoltat activităţi extraşcolare (chugim) în funcţie de vârstă. Tinerii sub 20 de ani aparţineau grupului El Hamishmar şi erau devotaţi mişcării. Dror îi educa şi îi pregătea pentru pioneratul în Yeretz Yisrael şi viaţa în kibbutz prin organizaţia Hehalutz Hatza'ir. Mişcarea s-a răspândit în special în Europa Centrală şi de Est, dar şi în afara Europei.

Se pare că mişcarea Dror a fost foarte activă şi în comunitatea evreiască din Luduş, fapt ilustrat de fotografiile de mai jos, făcute în anii ’30.

Membri ai filialei Dror din Luduş într-o ieşire, 1936

3 membri ai filialei Dror din Luduş în excursie, 1937

6 membri ai filialei Dror din Luduş, iarna 1937

Membrii seniori ai filialei Dror din Luduş, 1938

4 membri ai filialei Dror din Luduş într-o ieşire pe malul Mureşului, 1938

Sursa imaginilor: Ghetto Fighters House Archives
Imagini descoperite de Puskás János Pál

Şcoala Talmud Torah

Elevi şi profesori ai şcolii elementare evreieşti Talmud Torah din Luduş, în perioada interbelică.

Sursa imaginilor: Ghetto Fighters House Archives
Imagini descoperite de Puskás János Pál

Prăvălia lui Sternberg

Vis-á-vis de “Mercur” se găsea prăvălia şi locuinţa lui Sternberg, cel mai mare comerciant de coloniale, delicatese şi feronerie din zonă. În perioada postbelică la parter a fost spaţiu comercial, iar la etaj birouri; în dreapta clădirii a fost construit mai târziu sediul Cooperativei de Consum.

Prăvălia lui Sternberg, 1918

Isidor Sternberg a ajuns în Luduş ca orfan, cândva în anii 1890. Cunoscut ca un om foarte inteligent, s-a casatorit cu Bertha Heller, o fată dintr-o familie bună dar fără bani, care era de asemenea foarte inteligentă. Magazinul lor a fost cel mai bun magazin general din Luduş şi din satele din jur. Bertha a fost de mare ajutor în afacerile familiei. Până în 1911, au avut şapte copii, patru băieţi şi trei fete; aceştia s-au dovedit a fi la fel de harnici ca părinţii lor şi în timp ce erau încă la şcoală lucrau în vacanţe. Isidor Sternberg, devenit destul de prosper, a decis să înceapă o nouă afacere. El s-a mutat cu familia la Uioara (Marosujvár), unde a cumparat o moară cu ajutorul fiilor săi şi a continuat să prospere. Conducerea magazinului din Luduş a fost preluată de Beri, soţul fiicei sale Rozsa.

Text tradus şi adaptat după Flora James: Memoir - A Jewish Childhood in Transylvania

Prăvălia lui Sternberg, desen
Sursa imaginii: Flora James