Hotelul lui Tolokán

Cartea poştală din imaginea de mai jos înfăţişează Hotelul lui Tolokán (Tolokán féle szálloda).

Sursa imaginii: Darabanth

Pe la începutul secolului 20, un anume Tolokán era proprietarul hotelului, restaurantului şi cafenelei „Central”, situate pe strada Regală (unde se află acum magazinul „Bazar”). Este cert că cele două foişoare / încăperi de lemn din centrul imaginii nu mai există; imaginea ar putea reprezenta curtea interioară a hotelului, L-ul format de clădirile de pe str. Bariţiu colţ cu str. Republicii.

Farmacia Barla

Farmacia Barla era situată pe strada Republicii, în clădirea în care se află în prezent sediul UDMR. În perioada comunistă a funcţionat ca spaţiu comercial cu diverse destinaţii. În imagine este prezentat un plic cu antet, necirculat, inscripţionat bilingv, ilustrat cu o frumoasă gravură reprezentând farmacia aşa cum arăta ea în perioada interbelică.

Această ilustraţie inedită a fost descoperită de Puskás János Pál.

Sursa: Magazinul colecţionarilor

Strada Regală

Postez astăzi încă două cărţi poştale deosebite descoperite de Puskás János Pál (mulţumesc!) Ambele reprezintă Strada Regală (Király Utca) şi au fost publicate de Glück József nyomda és papír kereskedésből (editură şi comerţ cu produse din hârtie).

Prima dintre ele este o vedere spre biserica romano-catolică. Remarcaţi animaţia străzii principale, adevărata inimă a oraşului. În prim-plan, în stânga, este prăvălia lui Mihály Móric – mai mult ca sigur un comerciant evreu, Móric fiind forma maghiară pentru Moritz.

Király utca / Strada Regală (1912)
Sursa imaginii: Darabanth

Cea de-a doua este o vedere din faţa bisericii romano-catolice. Amănunte interesante ar fi stâlpul de telegraf – deci înainte de 1918 existau la Luduş servicii de telegraf, poate şi telefon - precum şi prăvălia lui Hirsch József, un alt comerciant evreu. În ambele cărţi poştale apare un turn de lemn a cărui destinaţie îmi este necunoscută.

Király utca / Strada Regală (pre 1918, an necunoscut)
Sursa imaginii: Darabanth

Biserica din deal

Lângă vatra satului există o mică colină, pe care se înălţa o biserică din lemn, probabil ortodoxă la origini, ulterior greco-catolică. Nu se ştie când a fost construită această biserică, dar cu siguranţă exista dinainte de 1733, când era amintită în Conscripţia lui Inochenthie Micu Klein (Şematismul de la Blaj); biserica a fost figurată pe "Ridicarea topografică iozefină" (1766-1773), ca singura biserică din Luduş la acea vreme. Biserica cu hramul “Sfinţii Arhangheli” a ars în întregime la 19 august 1863. În locul acesteia s-a construit un oratoriu simplu şi o clopotniţă, ambele din lemn şi acoperite cu şindrilă; au fost demolate în 1892, când a început construcţia noii biserici.

Biserica din deal, 1900
(stânga jos, greşit indicată ca biserică reformată)
Sursa imaginii: darabanth.hu

Biserica din deal, 1904
Sursa imaginii: post-card.hu
Imagine descoperită de Puskás János Pál

Lucrarea a fost executată de antreprenorul Szabo Gerson din Tg. Mureş pentru suma de 11250 florini şi a fost finalizată în anul 1893. Biserica are o structură planimetrică simplă, cu o singură navă, absida altarului de formă hexagonală şi un turn situat deasupra intrării. Elementele decorative ale exteriorului aparţin diverselor stiluri arhitecturale de la clasicism la un baroc moderat de factură vieneză. Portalul intrării are o structură clasică cu doi pilaştri cu capiteluri simple de-o parte şi de alta şi cu un fronton triunghiular susţinut de un antablament. La nivelul superior al turnului se află alţi pilaştri, aceştia având însă capiteluri ionice. Masa de zidărie care face legătura dintre turn şi acoperişul navei sugerează într-o manieră mult simplificată formele volutelor folosite în cazul bisericilor baroce. Ferestrele care corespund navei sunt grupate câte două într-o structură arhitecturală încadrată de aceiaşi pilaştri cu capiteluri ionice folosiţi şi în cazul turnului şi surmontată de un antablament clasicizant.

Biserica din deal, an necunoscut
Sursa imaginii: darabanth.hu

Biserica a fost înzestrată cu un iconostas pictat la Viena şi instalat în 6-17 decembrie 1910 de către artistul Antoniu W. Zeiler, italian de origine. Sfinţirea bisericii a fost oficiată la 12 iulie 1911 de mitropolitul Victor Mihaly de Apşa. Pictura interioară a fost realizată în anul 1931 în tempera de către pictorul Francisc H. Herczeg din Tg. Mureş. În timpul celui de-al doilea război mondial, un proiectil a lovit biserica, distrugând bolta şi o mare parte a supafeţei pictate. Din vechea pictură s-au mai păstrat doar patru scene: Naşterea şi Răstignirea Mântuitorului, în naos şi Învierea şi Înălţarea Domnului, în altar. Restul suprafeţei a fost repictată în anul 1955 tot în tempera, în stil bizantin, de către profesorul Coriolan Munteanu din Cluj. Iconostasul a fost şi el avariat în război, icoanele fiind restaurate în 1956 de acelaşi Coriolan Munteanu. Icoanele pictate pe lemn au fost realizate în 1999 de pictorul Vasile Niţulescu din Braşov. Biserica a fost renovată în 1945 (după bombardament), în 1973 şi în 1995-1999.

Biserica din deal, 1941

Lângă biserică a funcţionat începând din 1840 Şcoala Confesională, susţinută material atât de greco-catolici, cât şi de ortodocşi. În anul 1902 vechea clădire de lemn a şcolii a fost înlocuită cu o altadin zidărie şi acoperită cu ţiglă. După înfintarea Gimnaziului de Stat, în 1922, şcoala a fost transformată în casă parohială. Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a rămas greco-catolică până în anul 1948, când a trecut împreună cu întreg patrimoniul bisericesc în posesia Bisericii Ortodoxe.

Strada Republicii

Se întindea (ca şi în zilele noastre) între podul peste Pârâul de Câmpie, situat la intrarea dinspre Bogata, şi podul de la intrarea dinspre Cheţani. Românii trăitori pe aceste locuri îi spuneau Uliţa Mare sau Drumul Ţării, asta pentru că făcea parte din drumul ce unea Tg. Mureş cu Turda. Zona largă din care se desprinde astăzi strada Gheorghe Bariţiu, situată la poalele unui dâmb pe care se ridica biserica greco-catolică de lemn din sat, era loc de întrunire. Mulţi ani mai târziu, maghiarii au numit drumul principal Király utca (Strada Regală). O vreme, s-a mai numit şi Fő utca (Strada Principală), iar la începuturile perioadei comuniste se numea Strada Gheorghe Gheorghiu-Dej. În prezent, poartă numele de Strada Republicii.

Ridicarea topografică iozefină (1766-1773), fragment
Sursa imaginii: Wikimedia Commons

Indiferent de numele purtat, strada mare a fost atât centrul religios, cât şi cel comercial al localităţii. Aici s-au construit biserica greco-catolică din lemn (înainte de 1773, figurată pe Ridicarea topografică iozefină, arsă la 1863 şi urmată de biserica din deal), biserica reformată (1889), biserica romano-catolică (1906) şi biserica ortodoxă (1927, în locul unei mai vechi bisericuţe). De o parte şi de alta se aflau clădiri administrative, spitale, notariate, brutării şi mori, restaurante, cafenele, hoteluri, prăvălii sau locuinţe aparţinând celor mai importanţi comercianţi maghiari, români şi evrei din Luduş.

Király utca / Strada Regală

Király utca / Strada Regală

Király utca / Strada Regală

Fő utca / Strada Principală
Sursa imaginii: Vatera

Centru, 1970, Editura Meridiane
Sursa imaginii: multihobby.ro

O dată cu construirea părţii noi a oraşului, centrul de polarizare administrativă şi comercială s-a mutat pe actualul Bulevard „1 Decembrie 1918”. Cu toate acestea, Strada Republicii rămâne a doua arteră ca importanţă în Luduş.