Sunday, January 10, 2016

Dinamica populaţiei evreieşti

Timp de un secol, evreii au avut o prezenţă remarcabilă în viaţa comunităţii luduşene. Nu se ştie când s-au stabilit primii evrei pe aceste meleaguri; cert este că la 1850 au fos trecenzaţi 6, toţi trăitori în Gheja.

În 1857 sunt recenzaţi 10 evrei, iar în următoarea jumătate de secol numărul evreilor care aleg să se stabilească în Luduş, atraşi de dezvoltarea economică a localităţii, creşte exponenţial (88 în 1869, 234 în 1869, 337 în 1890, 618 în 1900, 727 în 1910). În această perioadă ei cumpără proprietăţi şi arendează pământuri, deschid prăvălii şi înfinţează mici afaceri. Unirea Transilvaniei cu România nu a determinat plecarea masivă a evreilor, numărul lor ajungând la 743 în 1920 (maximul consemnat în recensăminte).

Începând din 1920 însă, numărul evreilor începe să scadă accentuat, cel mai probabil din motive ideologice şi economice, deşi perioada interbelică a fost una de prosperitate. Până în 1940 statul român a fost tolerant faţă de evrei, consideraţi cetăţeni cu drepturi egale. În deceniul al treilea, mulţi evrei din Luduş aderă la mişcările sioniste Dror, Habonim, Ha-Shomerha-Tsa‘ir, care militau pentru pionierat în Yeretz Yisrael (pământul lui Israel). În aceste condiţii, este posibil ca un număr de evrei luduşeni să fi emigrat în Palestina.

În perioada celui de-al doilea război mondial au urmat vremuri grele pentru evreii luduşeni. Începând cu 1940 au fost emise decretele cu caracter anti-evreiesc şi au început să fie aplicate. Prin aplicarea legislaţiei antievreieşti, populaţia evreiască a fost separată de ceilalţi cetăţeni români din punct de vedere juridic, politic şi social. Evreii au fost scoşi în afara protecţiei legilor care garantau siguranţa vieţii cotidiene pentru orice cetăţean într-un stat modern. Ei erau la cheremul măsurilor administrative adoptate ad-hoc şi al abuzurilor aparatului represiv, fără a se putea autoapăra prin intermediul instanţelor de judecată. Cu toate excesele legionare, nu se poate spune totuşi că în România situaţia evreilor a fost similară cu cea din Germania sau Ungaria. Luduş a fost un centru legionar important; cu toate acestea, nu sunt menţionate violenţe împotriva evreilor sau distrugeri ale proprietăţilor acestora. Legile anti-evreiești au fost aplicate totuși, astfel încât în 1943 au fost confiscate 73 de proprietăți private

Între 5 septembrie 1944 şi 9 octombrie 1944, Luduşul a fost ocupat de trupe maghiare şi germane. Înaceastă perioadă s-au consemnat două evenimente tragice pentru comunitatea evreiască: 15 evrei au fost asasinaţi, iar sinagoga a fost dinamitată şi incendiată cu aruncătoare de flăcări.

După 1945 numărul evreilor a scăzut în continuare masiv. O parte dintre ei au emigrat imediat după război (în special datorită naționalizărilor), o altă parte au emigrat în timpul regimului comunist prin celebra afacere în care statul Israel a plătit României ceauşiste o sumă considerabilă pentru fiecare evreu căruia i se permitea emigrarea. În 1956 mai erau 123 evrei, în 1966 doar 32, pentru ca în 2002 să fie înregistraţi 5 evrei. Cei câţiva evrei existenţi în oraş nici nu s-au mai declarat ca atare la recensământul din 2011.

0 comments:

Post a Comment

 
;