În postarea trecută am publicat un anunţ din ziarul Unirea referitor la sfinţirea bisericii greco-catolice din Luduş. În continuare, vă voi prezenta un alt articol în care este relatată pe larg desfăşurarea festivităţilor prilejuite de acest eveniment. Articolul a apărut de această în ziarul Românul din Arad, sâmbătă 9/22 iulie 1911. La fel ca la postarea precedentă, nu am transcris textul, e foarte lizibil în imaginile ataşate; am extras totuşi câteva paragrafe de interes referitoare la Luduş şi la localnici.
Ca să avem raport imediat, direct şi amănunţit despre măreţele sărbători dela Ludoş, am trimis acolo un raportor special al nostru. Nu ne putem explica faptul că cu toate acestea nici până azi nu am primit nici o ştire dela trimisul nostru la Ludoş. Ţinem însă, ca cetitorii noşti să fie bine informaţi despre cele petrecute acolo şi astfel reproducem aci raportul din “Unirea” despre acele serbări. Iată-l:
[…] Ludoş, acest vestit târg de bucate al Ardealului, unde coboară săptămână de săptămână carele, încărcate de povara grâului ca aurul, ale Câmpenilor noştri înalţi şi pletoşi.
Luduşul este un centru firesc în marginea Câmpiei şi biserica lui, care stăpâneşte de pe o colină toată valea Murăşului de aici până departe în zare, este o mândrie, nu numai a Ludoşenilor, ci a tuturor Românilor din aceste părţi. De aceea, actul consacrărei acestei biserici, a fost natural să adune aci pe toţi aceeia, care ţin la mărirea Sionului românesc, într’o localitate, care trăeşte pe urma plugurilor şi a sapelor noastre.
[…] călăreţi în costume româneşti, cu căciulile aduse pe-o ureche, deosebit de frumoşi şi de mândri. Caii lor împodobiţi cu covoare româneşti frământă pământul cu neastâmpăr.
[…] săteni din toate părţile, în haine de zile mari. Câmpenii cu late şerpare roşii şi ţărani depe Murăş cu plete retezate, femei în vârstă şi fete cu fodori largi […] Din comuna Sânger sătenii noştri au venit în care cu câte patru boi, cu clopote şi cu cănaci, după obiceiul nostru strămoşesc.
[…] a intrat în scenă, în tactul focos al marşului nostru naţional, o ceată mândră de Căluşeri, feciori de sat […] care în aclamaţiile publicului au jucat Bătuta şi Căluşerul, stârnind un entuziasm general.
Extrasul mi-a fost oferit tot de d-l arhivar Teofil Petrovan, căruia îi mulţumesc.
0 comments:
Post a Comment