1556, Wolfgang Lazius

Hvngariae Descriptio, Wolfgango Lazio Avct.

Wolfgang Laz, mai bine cunoscut sub numele său latinizat Wolfgang Lazius (31 octombrie 1514 - 19 iunie 1565), a fost un umanist austriac, important cartograf, istoric și medic. Lazius s-a născut la Viena și a studiat întâi medicina, devenind profesor la Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena în 1541. Mai târziu a devenit curator al colecţiilor imperiale ale Sfântului Imperiu Roman și istoricul oficial al împăratului Ferdinand I. În această calitate, a scris o serie de lucrări istorice, pentru care a călătorit mult, adunând (și, uneori, furând) documente din numeroase mănăstiri și biblioteci. Lazius a realizat, de asemenea, multe hărți ale Austriei, Bavariei, Ungariei, Greciei; acestea sunt considerate în prezent foarte importante în istoria cartografiei, în special Typi Chorographici provinciarum Austriae (1561), unul dintre cele mai vechi atlase istorice.

În anul 1556, Lazius a realizat o hartă de perete a regatului ungar pe 5 coli. Dată fiind destinaţia sa, nu ştiu (şi nu cred) să fi fost vreodată tipărită. Această hartă a devenit celebră doar în 1570, atunci când a servit ca bază pentru harta publicată de Abraham Ortelius (1527-1598) în atlasul Theatrum Orbis Terrarum. În "Catalogus Auctorum" Ortelius menționează autorii care au făcut diverse alte hărţi ale Ungariei, și anume Georgius Tanesterus Collimitus (sau Georg Tanstetter) în 1522, după manuscrisul lui Lazarus (completată de Ioannes Cuspinianus și publicată de Apianus în 1528). Lazius a revizuit această hartă în 1552. Ortelius mai menţionează hărți de Matthias Cinthius (sau Zyndt, Zund), Gastaldi Jacobus și Sambucus Ioannes. Atlasul lui Ortelius a fost un adevărat succes, fiind tipărit în nu mai puţin de 23 de ediţii între 1570 şi 1667. Până în 1610 s-au tipărit aproximativ 8175 exemplare, enorm pentru acea vreme.

Hungariae Descriptio, Wolfgango Lazio Auct. (detaliu)
Aproximativ în centru: Ludaz

Harta lui Lazius are titlul Hvngariae Descriptio, Wolfgango Lazio Avct. Cum privilegio (O reprezentare a Ungariei de Wolfgang Lazius cu privilegiu). În colţul stânga-sus este un cartuş decorativ, iar în dreapta-jos un alt cartuş ce conţine regulilemaghiare de pronunţie. Hungaricæ uoces | quomodo lengendæ sunt. | CH litteræ in vocibus | Hungaricis CZ. S, littera | pro SCH. Z, littera pro | S simplici, in vocibus | Hungaricis. W, litte:|ram in fine pro | VY. (aprox. Cum se pronunţă în maghiară. Literele CH sună în maghiară ca şi CZ. S este litera pentru SCH. Z este litera pentru S-ul simplu în maghiară. În sfârşit, W este litera pentru VY). Notă: Pe hartă, Luduş apare ca Ludaz; în conformitate cu regulile de mai sus, denumirea ar veni Ludas. În stânga cartuşului este indicată scara hărţii (aprox. 1:2.460.000 / 72 mm = 15 milliarium Hungaricorum). Harta a fost realizată prin gravură în cupru şi a apărut în peste 50 de variante necolorate sau colorate. Satele şi oraşele sunt reprezentate ca miniaturi, iar caligrafia este frumoasă, clară şi uniformă.

Cartuşul din dreapta-jos

Sursa hărţii: The Moravian Library
Pentru harta completă cu zoom, click AICI

1528, Lazarus Secretarius

Tabula Hungariae ad quator latera

În anul 1882, colecţionarul Apponyi Sándor a intrat din întâmplare în posesia unei hărţi publicate în 1528, Tabula Hungariae ad quator latera a lui Lazarus Secretarius (magh. Lázár deák). Această hartă este remarcabilă din mai multe puncte de vedere: este prima hartă completă a Hungaria Magna, depăşeşte cu mult toate standardele contemporane în materie, are o estetică deosebită.
Aceasta este prima hartă pe care am putut-o identifica pe care apare înscris Luduşul.

Tabula Hungariae ad quator latera, 1528 (detaliu)
Aproximativ în centru: Ludas

Abundenţa toponimelor înscrise pe harta lui Lazarus este remarcabilă. La vremea aceea, o hartă obişnuită conţinea în jur de cincizeci de denumiri; această hartă conţine 1270 de nume de aşezări, peste 50 de denumiri hidrografice şi peste 80 de denumiri topografice şi administrative. Reţeaua hidrografică este reprezentată cu o deosebită acurateţe, iar caligrafia uniformă, formele de relief şi vegetaţia delicat colorate fac din această hartă o adevărată operă de artă. Reprezentarea are dimensiunile 65×85 cm şi o orientare neobişnuită, înclinată cu aproximativ 45⁰ în sensul acelor de ceasornic (NE-SW), datorată faptului că editorii nu erau familiarizaţi cu manuscrisul lui Lazarus.

Zona acoperită de hartă
Sursa imaginii: Wikipedia

Toponimele au fost transcrise în mod diferit decât în prezent. De exemplu, é de azi era scris ee, ö de azi era scris ew; uneori, c este scris tz, care este o caracteristică a ortografiei Althochdeutsch. Acestea s-ar putea datora editorilor care au pregătit manuscrisul pentru tipar. La alte denumiri, Lázár a folosit pronunția din dialectele maghiare.

Sursa hărţii: Wikipedia
Pentru harta completă (3236×4609 pixeli), click AICI

Un asemenea volum de muncă trebuie să se fi întins pe mai mulți ani. În conformitate cu un contemporan, Jacob Ziegler, Lazarus lucra deja la hartă în primăvara anului 1514, la momentul răscoalei lui Dózsa György, atunci când s-au revoltat țăranii și păstorii (colonii et pastores tumultuabantur). Se ştiu destul de puţine despre creatorul hărţii. Conform registrelor, Lazarus de Stuelweissenburg era înscris în 1512 la Universitatea din Viena, ca student al lui Georg Tanstetter. Cartuşul hărţii îl numeşte Lazarus Thomae Strigonien[sis] Cardin[alis] Secretarius vir (Lazarus, secretar al lui Tamás Bakócz, arhiepiscop de Esztergom). Arhiepiscopul a murit în catastrofala bătălie de la Mohács (1526), se presupune că şi Lazarus a pierit odată cu el, dar manuscrisul a scăpat în mod miraculos.

Cartuşul din dreapta-jos

Cartuşul scris în latină şi celelalte inscripții mai precizează că harta a fost comandată de Ferdinand, rege al Ungariei şi Boemiei, principe şi infante al Spaniei şi arhiduce de Austria; a fost plătită de Johannes Cuspinianus (1473-1529, umanist austriac); a fost pregătită de Georg Tannstetter (sau Georgius Collimitius, 1482-1535, umanist bavarez, profesor al lui Lazarus); a fost tipărită la Ingolstadt de Petrus Apianus (1495-1552, umanist german). În partea inferioară este o descriere a ţării în latină şi germană.

Au fost tipărite puţine exemplare ale hărţii, iar singurul exemplar cunoscut este cel al lui Apponyi, păstrat din 1924 la Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta. Harta a fost înscrisă în UNESCO's Memory of the World Register în 2007. Harta lui Lazarus a fost folosită ca bază pentru şase versiuni create de Giovanni Andrea Vavassore (Veneţia, 1553), Pirro Ligorio (Roma, 1558, 1599), Antonio Lafreri (Roma, 1558, 1559, 156?), János Zsámboky (Viena, 1566), Claudio Duchetti (Roma, 1577), Giovanni Orlandi (Roma, 1602). Aceste versiuni au apărut sub numele Tabula Hungariae, illetve Nova descriptio totius Hungariae.

Hărţi vechi

În căutările mele privind localitatea noastră, am descoperit o serie de hărţi mai mult sau mai puţin cunoscute pe care este figurat Luduşul. Le voi publica pe rând, în ordinea cronologică a apariţiei, însoţite pe cât posibil de detalii privind autorii şi condiţiile în care au fost realizate.

Prima dintre aceste hărţi este din 1528 (celebra Tabula Hungariae), iar ultima care consider că prezintă interes este din prima jumătate a secolului XX. Aş vrea să remarc că există un număr relativ mare de hărţi vechi ale zonei, dar pe multe dintre ele nu apare Luduşul, ci doar unele dintre localităţile învecinate, asta în condiţiile în care Luduş era reprezentat pe hărţi apărute cu doar câţiva ani mai devreme sau mai târziu. Astfel, cea mai des reprezentată localitate din zonă este Noşlac, urmată de Bogata şi Iernut; există hărţi pe care apare doar Cheţani sau chiar Hădăreni, dar nu şi Luduş – chiar dacă acesta din urmă avea o importanţă mai mare.

Am ales doar hărţi de înaltă rezoluţie, pe care se pot identifica cu uşurinţă localităţile. În postări voi publica decupaje ale zonei şi voi posta link-uri către hărţile respective.

Epoca de aur (2)

Încă două cărţi poştale din vremea defunctului regim comunist. Amândouă sunt colaje care cuprind şi imagini din Luduş. În prima dintre ele, în stânga sus este reprezentată cabana “Salcâmul”; în a doua, pe rândul de sus sunt vederi aeriene ale centrului vechi şi centrului nou.

Cabane şi moteluri din judeţul Mureş, 1970, Editura Meridiane
Sursa imaginii: multihobby.ro

Luduş * Iernut, 1975, Editura Meridiane
Sursa imaginii: multihobby.ro