Magazinul universal

Magazinul universal din centru, aflat pe strada Republicii la intersecţia cu strada Gheorghe Bariţiu, a fost construit după tipicul clădirilor comuniste ale epocii. Clădiri similare (chiar la nivel de proiect arhitectonic) există în foarte multe oraşe şi sate ale României. După 1989, spaţiile comerciale şi-au schimbat de mai multe ori destinaţia, iar în prezent în clădire funcţionează Administraţia Finanţelor Publice, Trezoreria şi un magazin alimentar.

Magazinul Universal, 1973, OSETCM
Carte poştală oferită de prof. Călin Zborovsky

Magazinul Universal, an necunoscut

Epoca de aur (1)

Două cărţi poştale din timpul regimului comunist. De la stânga la dreapta şi de sus în jos, ele înfăţişează:

• Strada Republicii (cu piatră cubică) şi, în fundal, biserica romano-catolică
• Fântâna arteziană din parcul primăriei
• Poşta nouă
• Strada 23 August 1944, pe atunci mărginită de copaci şi spaţii verzi
• Strada Gheorghe Bariţiu şi, în fundal, magazinul universal şi biserica din deal

• Hotelul Transilvania
• Monumentul eroilor sovietici
• Complexul comercial Dacia
• Strada Republicii
• Magazinul universal şi cinematograful

Imagine oferită de prof. Călin Zborovsky

Diverse

Câteva fotografii oferite de prof. Călin Zborovsky. Mulţumiri!

Panoramă

Panoramă

Complexul comercial "Dacia"

Strada 23 August 1944

Blocul EGCL

Fabrica de zahăr

În anul 1958, autorităţile române au încheiat un contract cu firma franceză Fives Lille-Cail pentru construirea a două fabrici de zahăr cu capacitatea de 2000 t/zi. Cele două fabrici erau prevăzute a fi construite la Jucu şi la Bucecea. Activul de partid de la Cluj a hotărât ca în loc de Jucu, fabrica să fie construită la Luduş, pe atunci reşedinţa raionului, ca recompensă pentru primul raion colectivizat din regiunea Cluj. Această hotărâre a avut şi baze economice corecte: zona Luduşului oferă condiţii foarte bune pentru cultura sfeclei; Luduşul este nod de comunicaţii rutiere şi feroviare; locaţia aleasă are în apropiere rezerve de gaz metan şi de apă necesare procesului de producţie.

Fabrica de zahăr, an necunoscut
Imagine oferită de prof. Călin Zborovsky

Construcţia fabricii a început în 1959 şi, în timp record, aceasta a fost dată în funcţiune la 23 august 1960. Statutul de cea mai performantă fabrică de zahăr din România, câştigat în 1961, a fost păstrat mult timp prin retehnologizare şi mărirea capacităţii de producţie (2800 t/zi). S-au construit uscătoria pentru borhot, magaziile pentru borhot uscat şi pentru zahăr, iar după 1980 au fost construite o secţie ce producea napolitane, apoi o secţie pentru producerea băuturilor răcoritoare. Anul 1976 a consemnat cea mai mare producţie de sfeclă de zahăr; în acel an, fabrica din Luduş nu a putut prelucra în întregime 1 milion de tone de sfeclă în cursul unei campanii de 120 de zile. Aceasta a dus la construcţia a încă 20 de noi fabrici pe lângă cele 13 existente în ţară, cu capacitate de prelucrare supradimensionată şi prost plasate din punct de vedere economic. A fost începutul sfârşitului industriei româneşti a zahărului.

Fabrica de zahăr, an necunoscut

După 1989 a început declinul accentuat al fabricii, care a avut pierderi din ce în ce mai mari. În cele din urmă a fost privatizată, dar acest lucru nu a dus la revitalizarea ei şi in prezent de-abia mai supravieţuieşte. Este păcat, mai ales dacă ţinem seama de faptul că FZL a fost poate cea mai importantă unitate industrială a Luduşului şi a avut un aport esenţial în transformarea acestei localităţi. O dată cu apariţia ei, s-au consemnat migraţia accentuată a tinerilor din satele înconjurătoare spre Luduş, specializarea noilor angajaţi, dezvoltarea infrastructurii, a serviciilor, construcţia de locuinţe – practic, evoluţia Luduşului spre urban şi dezvoltarea zonei înconjurătoare.

Fabrica de zahăr, 1963, Editura Meridiane
Sursa imagini: multihobby.ro