Biblioteca veche

Clădirea situată pe strada Republicii nr. 16, colţ cu strada Gheorghe Bariţiu, a avut iniţial destinaţie comercială. În postarea precedentă aţi putut observa în stânga clădirii (dreapta imaginii) frizeria lui Tjebo József, iar în cartea poştală de mai jos, datând din 1912, prăvălia (?) lui Kompász János

Sursa imaginii: darabanth.hu

Prima bibliotecă publică din Luduş a fost înfinţată în 1949 şi a purtat numele de Biblioteca Căminului Cultural “Nicolae Bălcescu”, având sediul în aceeaşi clădire cu Căminul Cultural. Între anii 1951-1968 s-a numit Biblioteca Raională, iar după 1968 Biblioteca Orăşenească. În 1953 se mută într-un local propriu, iar din 1961 până în 1997 a funcţionat în localul de pe strada Republicii nr. 16. Datorită stării precare a clădirii, în 1997 biblioteca a fost mutată în localul de pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, nr. 16. Clădirea veche a fost retrocedată acum câţiva ani, a fost demolată de proprietari şi terenul este pus în vânzare.

Muncă voluntară, probabil anii '50

Central

Pe Strada Regală se înălţa “Central”, hotel, restaurant şi cafenea deţinute de soţia lui Tolokán János. Nu ştiu când a fost construită clădirea, dar decoraţiile “Secession” de pe faţadă o plasează la începutul secolului XX (am întâlnit menţiunea 1911). În dreapta se poate vedea frizeria lui Tjebo Jószef. În anii ’30 (probabil), gangul a fost închis cu o foarte frumoasă poartă metalică din fier forjat, realizată în stil “Art Deco”, existentă şi astăzi. Clădirile au trecut apoi în proprietatea lui Puia Bela, care locuia pe strada Vânătorilor.

Tolokán Jánosné Központi szállodája, vendeglö és kávéháza
Hotelul, restaurantul şi cafeneaua Central, Tolokán Jánosné
Sursa imaginii: Erdélyi képeslapok a múltból

În 1946 în această clădire a luat fiinţă Căminul Cultural “Nicolae Bălcescu”. Din 1960 s-a numit Casa Raională de Cultură, iar din 1968 Casa Orăşenească de Cultură. În 1973 s-a mutat în sediul actual, fosta sală de şedinţe a raionului, situată în centrul civic. Localul de pe strada Republicii a fost preluat în 1975 de Cooperativa de Consum Luduş, care l-a amenajat pentru uz comercial (restaurant, apoi magazinul "Bazar"). "Renovările" succesive au stricat aspectul clădirii.

Revoluţia de la 1848-49

Revoluțiile de la 1848 au dat semnalul deșteptării naționalismului european, fiind cunoscute de aceea și sub denumirea de "primăvara popoarelor". Deși înăbușite, revoluțiile de la 1848 au fixat pe termen lung obiectivul creării statelor naționale în Europa. Revoluţia din Transilvania este privită în mod diferit (şi contradictoriu) de istoricii români, maghiari sau austrieci; adevărul se află undeva la mijloc, aşa că mă voi limita în a expune doar evenimentele concrete privitoare la Luduş precum şi pe cele conexe, fără a face niciun fel de interpretare.

La sfârşitul lunii aprilie 1848, iobagii români din Luduş, Aţinţiş, Bogata, Budiu, Dileul Român, Pogăceaua au pornit răscoale pentru înăbuşirea cărora a fost nevoie de intervenţia forţelor armate. De remarcat că în satele cu populaţie mixtă, în special în Bogata şi Budiu, iobagii maghiari s-au ridicat la luptă alături de români. După aceea, aceste localităţi au fost supravegheate în mod deosebit, comisarii guberniali - subprefectul Boér Simon şi baronul colonel Kemény Farkas - cerând conducerii comitatului şi comitelui suprem Thorotzkai Miklós ca unităţile militare trimise să rămână la Luduş pentru a asigura liniştea. Intelectualii români, care au pregătit revoluţia, s-au deplasat prin sate pentru a face cunoscute cererile românilor şi proclamaţia lui Aron Pumnul. În zona Luduşului, cel mai activ a fost Vasile Moldovan, cel cere va deveni mai târziu prefect al Legiunii a III-a.

În toamna anului 1848 a avut loc a treia Adunare de la Blaj, în urma căreia teritoriul Transilvaniei a fost împărţit în unităţi administrativ-militare numite prefecturi. Fiecare prefectură era sediul şi baza de recrutare a unei legiuni. De notat că legiunile erau organizate după modelul roman şi ar fi trebuit să aibă 10000 de luptători fiecare; erau împărţite în 10 tribunate conduse de tribuni, fiecare tribunat avea 10 centurii conduse de centurioni, iar fiecare centurie avea 10 decurii, conduse de decurioni. Fiecare sat trebuia să asigure 100 de luptători. S-a preconizată formarea a 15 legiuni, dar unele dintre ele au rămas în stadiul de proiect, iar altele nu au depăşit 5000 de luptători. Marea majoritate a legiunilor era formată din ţărani fără pregătire militară, slab înarmaţi; aceştia ar fi trebuit să primească armament de la trupele imperiale, dar austriecii s-au temut că formarea unei uriaşe armate româneşti, bine înarmată, ar fi ameninţat pe termen lung siguranţa imperiului.

Luduşul a fost repartizat în Prefectura de Câmpie. Legiunea de Câmpie s-a constituit de facto numai din data de 17 octombrie 1848, după ce planurile Comitetului Naţional Român au fost aprobate de comandamentul militar austriac de la Sibiu. Aria de recrutare a legiunii a cuprins 91 sau 92 de sate, împărţite administrativ în 8 tribunate. Tribunatul I cuprindea: Luduş, Bogata, Dătăşeni, Lechinţa de Mureş, Iclodu Mare, Căpuşul de Câmpie, Chimitelnic, Budiu (azi Papiu Ilarian), Sânger, Bărboşi. Legiunea a fost comandată în perioada 17 octombrie – 11 decembrie 1848 de prefectul Florian Micaş, iar de la 11 decembrie 1848 comanda a fost preluată de prefectul Nicolae Vlăduţiu. Aceasta şi-a păstrat funcţia până la sfârşitul lunii februarie sau începutul lunii martie 1849, când legiunea s-a autodizolvat din cauza presiunii mari a trupelor maghiare şi a faptului că nu avea armamentul necesar pentru a face faţă luptelor în câmp deschis.

Nicolae Vlăduţiu (1818-1872) preot, avocat, revoluţionar, prefect
Sursa imaginii: Enciclopedia României

La 15 octombrie 1848 are loc Marea adunare naţională a secuilor, la Lutiţa, în care aceştia se declară pe deplin de partea revoluţiei maghiare. Au fost înarmaţi circa zece mii de secui, care au plecat în patru coloane mari, şi "peste tot pe unde au trecut acele coloane au lăsat urmele devastaţiunii şi a satelor arse" (Gh. Bariţiu). Una dintre coloane, condusă de contele Lázár, a înaintat spre Luduş, a incendiat Iernutul, Şăulia, Cipău, Ogra şi a înfrânt la 25 octombrie trupe ale Legiunii de Câmpie conduse de prefectul Florian Micaş la Iernut. La sfârşitul lui octombrie, Luduşul a fost ocupat de unităţi armate secuieşti, care s-au retras la 11 decembrie. La 31 octombrie Legiunea XII Mureş atacă trupa contelui Lázár, pe care o distrug aproape complet. La 5 noiembrie, întărită cu detaşamentele de luptă conduse de tribunii Bianu şi Nicolae Pop, Legiunea XII Mureş surprinde şi distruge de data aceasta în întregime brigada secuiască a contelui Lázár, refăcută între timp. Pe parcursul lunii octombrie 1848, tabăra Legiunii XII Mureş s-a aflat succesiv la Mihalţ, Cecălaca şi Aţintiş; legiunea a operat la sfârşitul lunii octombrie pe teritoriul dintre Mureş şi Târnăveni.

Surse bibligrafice: Enciclopedia României, Monografia oraşului Luduş

Casa Keresztes

Cabinetul avocatului doctor în drept Keresztes Ede, era situat pe Déak utca (actuala stradă Gheorghe Bariţiu). În prezent este locuinţă.

Dr. Keresztes Ede ügyvéd lakháza / Cabinet de avocatură Dr. Keresztes Ede