Casa Szathmáry

Casa Dr. Szathmáry Zoltán este situată pe actuala stradă a Vânătorilor, imediat lângă biserica reformată. Pentru o vreme, a fost sediul Securităţii, iar acum este locuinţă.

Dr. Szathmáry Zoltán lakháza / Casa Dr. Szathmáry Zoltán
Jozsef Glück Librărie, 1908
Sursa imaginii: multihobby.ro

Casa Bignió

Dr. Bignió Béla a fost medic de familie şi curator în vremea construirii bisericii romano-catolice. Între 1899 şi 1930 a fost medic al circumscripţiei sanitare a feroviarilor. Cărţile poştale de mai jos prezintă cabinetul, veranda exterioară şi cea interioară a clădirii. După naţionalizare, clădirea a fost internat şcolar, magazin de mobilă, apoi bufetul “Stadion”

Sursa imaginii: delmagyar.hu

Sursa imaginii: darabanth.hu

Sursa imaginii: darabanth.hu

Răscoala de la 1760

La mijlocul secolului al XVIII-lea, starea de nemulţumire a majorităţii românilor transilvăneni faţă de biserica greco-catolică a luat forma unei adevărate răscoale religioase, urmărind înlăturarea uniaţiei. În anul 1744, călugărul sârb Visarion Sarai propăvăduia prin satele ardelene întoarcerea la credinţa ortodoxă. În toamna anului 1759, în fruntea acestei mişcări populare antiuniate se găsea cuviosul Sofronie de la Cioara, care cerea credincioşilor să alunge preoţii uniţi şi să rămână statornici în credinţa ortodoxă. Mai multe despre răscoala lui Sofronie (1759-1761) puteţi citi la www.creştinortodox.ro.

Sf. cuv. Sofronie de la Cioara
Sursa imaginii: Vieţile sfinţilor

Referitor la acest moment, un document al vremii descrie participarea iobagilor din Luduş la răscoala lui Sofronie. Evenimentele au avut loc în august 1760 şi la ele au participat toţi românii din Luduş, hotărâţi să părăsească biserica greco-catolică: "Înarmaţi cu vergi şi furci de fier sau cu bâte, răsculaţii i-au atacat pe cei trei preoţi uniţi locali, cerându-le să restituie bisericile, casele parohiale şi pământurile. Deoarece s-a opus, unul dintre preoţi, numit Gheorghe, a fost legat, bătut şi insultat. N-a fost eliberat decât după ce a dat răsculaţilor 72 de florini, sumă ce reprezenta valoarea bisericii unite."
Notă: conform Şematismului de la 1900, ceilalţi doi preoţi implicaţi în evenimente se numeau Onya şi Onya, probabil tată şi fiu.

Conform Monografiei satului Gheja, 2006, pag. 57, se pare că Sofronie ar fost în Luduş şi ar fi condus direct răscoala (Arhivele Statului filiala Blaj, Fondul Mitropoliei Unite, registrul nr. 1 – 1756-1763, pp. 238-347). După răscoală, cei trei preoţi au fost asimilaţi iobagilor şi obligaţi să dea dijmă din cerealele produse pe pământurile lor. O nouă conscripţie realizată ulterior de autorităţi arată că răscoala a avut succes, doar cinci familii din Luduş rămânând la credinţa greco-catolică.

Biserica romano-catolică

La sfârşitul secolului al XIX-lea, comunitatea romano-catolică celebra slujbele într-o capelă şi ar fi dorit să construiască o biserică înainte de colonizarea celor câteva sute de familii maghiare în Luduş. A reuşit construirea unei biserici abia la începutul secolului al XX-lea. La 13 octombrie 1899 s-a întocmit un proces-verbal care făcea referire la această problematică. Iniţial s-a găsit ca soluţie pentru locul de ridicare a bisericii donaţia făcută de contele Andrássy Gyula. La 20 martie 1901 se alege însă un alt teren primit din partea Ministerului Agriculturii. Construcţia se va finaliza în anul 1906 (arhitect Hübschl Kálmán), iar în 1909 Episcopul Majláth Gusztáv Károly ridică comunitatea catolică din Luduş la rang de parohie de sine stătătoare.

Római-katolikus templom / Biserica romano-catolică
an necunoscut

Biserica, fără a respecta întru totul caracteristicile stilului neogotic, poate fi încadrată totuşi acestuia în ceea ce priveşte aspectul general: proporţiile, organizarea planimetrică, forma turnului, folosirea contraforturilor ca elemente de rezistenţă. Pe de altă parte ferestrele precum şi portalul intrării principale au deschideri semicirculare. La exterior faţadele combină suprafeţe în cărămidă cu suprafeţe în tencuială albă. Interiorul este compus dintr-o singura navă acoperită cu o boltă semicirculară şi din absida altarului decroşată la exterior.

Strada Regală şi Biserica romano-catolică
an necunoscut

Trei din cele patru clopote au fost rechiziţionate în 1916 pentru efortul de război. În 1926 au fost achiziţionate alte două clopote, de 262 kg, respectiv 60.5 kg. Orga a fost reparată în 1923 de către meşterul Szeidl Ferenc, în 1927 a fost introdusă încălzirea, iar în 1928 firma Oberbauer din Budapesta a realizat altarul şi statuia Inima lui Iisus. În perioada 1956-1968 biserica a fost racordată la utilităţi; a fost renovată în anii de după război, apoi în 1968, 1987. În anul 2006 a fost celebrat centenarul bisericii.