Holocaustul

În Europa – scria Moshe Carmilly-Weinberger (1908-2010, rabin-șef al comunității evreiești de rit neolog din Cluj între 1936-1944) – pentru evrei existau doar două căi de salvare: prin Pirinei, în Spania, sau prin România, în Palestina.

Pe graniţa româno-ungară, de la Arad la Brașov, au apărut în mai multe locuri „breșe” (la Arad, Beiuș, Oradea, Luduș și Sărmaș) [1]. “Vaad Hatzelan” din Budapesta apreciază numărul evreilor care au trecut clandestin graniţa în România în perioada martie-august 1944 la 16.000: 6.000-8.000 în zona Clujului, circa 6.000 prin punctele organizate în zona Békéscsaba – Arad şi peste 2.000 prin zonele Oradea, Tinca, Luduş, Sărmaş. [2] Foarte mulți dintre evreii care treceau granița pe la Feleac și Sărmaș se îndreptau tot spre Luduș, pe "drumul speranței".

Dr. Michael H. Molnar din Haifa, Israel, spunea [3]:

Mai târziu am aflat despre aceia care au ajutat trecerea frontierei maghiare, în România. Aici am ocazia să amintesc pe medicul din Luduşul de Mureş dr. Rusu (n.a. Valer Russu), care a contribuit la această salvare, având o ţinută morală impecabilă în tot timpul războiului, faţă de populaţia evreiască din localitate.

Cercetând baza de date cuprinzând numele evreilor dispăruţi în Holocaust a Yad Vashem din Israel (Institutul Mondial pentru Studierea Holocaustului), am reuşit să identific până în prezent 189 de evrei născuţi sau trăitori în Luduş, care au dispărut în timpul Shoah (vezi Anexa C); foarte probabil, lista nu este completă. Aceştia apar cu domiciliul stabil după cum urmează: 110 în Ungaria şi Transilvania de nord; 5 în Slovacia; 1 în Franţa; 1 în Voivodina; 1 în Polonia; 42 în Luduş; 29 cu domiciliu neprecizat. Dintre cei 42 de evrei cu domiciliul în Luduș, 27 locuiau de fapt dincolo de graniță și au fost deportați de autoritățile maghiare, iar 15 au fost asasinați în timpul ocupației Ludușului.

Note:
[1] Carmilly-Weinberger, Moshe, Istoria evreilor din Transilvania (1623–1944), Bibliotheca Judaica, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p.174.
[2] Constantin Mustaţă, Convorbire cu Moshe Carmilly, în Almanahul “Flacăra”, Bucureşti, 1988, p.144
[3] http://talusa1946.forumculture.net/t11466p15-ungaria

Masacrul de la Luduș

Imediat după ocuparea Luduşului de către trupele maghiare şi germane, la 5 septembrie 1944, a început ceea ce istoricii numesc “masacrul de la Luduş”, asasinarea a 15 evrei luduşeni şi a 2 români.

Au fost transportaţi lângă un pârâu la hotarul satului Roşiori şi apoi împuşcaţi în 5 septembrie: Polak Miha (Mikha, Mikhael), 69 de ani, funcţionar la primărie; Polak Rosa Vilma, soţia sa; Polak Rozalia şi Polak Maria, fiicele lor.

La 8 septembrie preotul maghiar din satul Ozd predă trupelor maghiare doi ciobani români. Aceștia sunt duși sub escortă în Luduș, unde sunt executați prin împușcare și îngropați.

Surorile Heler (sau Heller) Sara (25 ani, funcţionară), Fani Feiga (21 ani, elevă) şi Roza (sau Rozalia, Reizl, Rizel, 19 ani, elevă), împreună cu Kopstein (sau Kopshtein) Rozalia Sara (născută Schreiber, 81 ani, casnică) şi Israel Adel (sau Adina, Dina, Tzina; 32 de ani, necăsătorită, funcţionară) au fost duse în pivniţa familiei Heler, situată în clădirea în care se află în zilele noastre sediul poliţiei. Aici au fost violate şi apoi împuşcate la 10 septembrie 1944.

Israel Adel

La hotarul cu satul Bogata au fost împuşcaţi la 13 septembrie Glick (sau Glik, Glück), Yosef (sau Josef) Bentzion (70 de ani, editor, librar şi comerciant) şi fiica sa Glick Rozalia; Frieder (sau Frider) Mar Moshe (sau Moric Marci, 70 sau 73 de ani, avocat) şi soţia sa, Frieder Gizela Gitel (născută Bretter).

La 23 septembrie a fost împuşcat pe stradă Genad (sau Ghenard), Volf Zeev Wili (sau Vilhelm), tehnician dentar. Tot în septembrie (la o dată neprecizată) a fost asasinat Arthur Haasz, 45 ani, liber-profesionist.

Genad Willi

Autorii asasinatelor nu au putut fi identificaţi. În documentele aflate în Arhiva Marelui Stat Major român se precizează: "Asasinii sînt militari din armatele invadatoare maghiare şi germane" . Două dintre victime au fost asasinate în urma unui denunţ făcut de Bartha Elisabeta din Luduş, fapt pentru care aceasta a fost condamnată în 1946 de către Curtea de Apel Cluj la 5 ani de temniţă grea. Szabo Bela din Luduş a fost de asemenea condamnat pentru complicitate.

Numele celor asasinaţi au fost extrase din baza de date Yad Vashem, The International Institute for Holocaust Research. Aceasta a fost realizată în bună parte pe baza “fişelor de mărturie” întocmite de rudele sau cunoscuţii celor dispăruţi în Shoah (Holocaust); pentru unele persoane au fost întocmite mai multe fişe, de unde apar variantele numelor persoanelor.

Poştale (7)

Timbru cu valoarea nominală de 5 creiţari (kreutzer), cu ştampila Maros Ludos 19/12. Ca urmare a instaurării dualismului, în 1867 au fost emise timbre pentru Austro-Ungaria, iar în 1868 separat pentru Ungaria. Timbrul face parte din emisiunea comună austro-ungară din 1867 şi îl reprezintă pe împăratul Franz Josef (1848-1916)

.

Sursa: Delcampe.net

Din nou despre calea ferată

Cartea poştală de mai jos, găsită pe Delcampe.net, are descrierea: “România - Luduşul de Mureş - Marosludas - CFR 1928 - inaugurarea căii ferate”. Este cu siguranţă o greşeală, deoarece sectorul Războieni - Târgu Mureş a fost inaugurat la 20 septembrie 1871, iar sectorul Luduş – Măgheruş-Şieu la 24 aprilie 1888.

Datarea cărţii poştale în 1928 este corectă, pe revers găsindu-se inscripţia:

Amintire din Ludoş de Mureş
8 iulie 1928 elev Irimia Ciubotaru
Jud. Turda şc. Contabilităţi (sic!)

Personajele poartă costume specifice începutului de secol XX, iar una dintre persoane e îmbrăcată în costum naţional românesc. Nu putem şti cu siguranţă ce reprezintă cartea poştală, cel mai probabil e vorba de o sărbătoare populară.