Tuesday, July 31, 2012 2 comments

Biserica din deal

Lângă vatra satului există o mică colină, pe care se înălţa o biserică din lemn, probabil ortodoxă la origini, ulterior greco-catolică. Nu se ştie când a fost construită această biserică, dar cu siguranţă exista dinainte de 1733, când era amintită în Conscripţia lui Inochenthie Micu Klein (Şematismul de la Blaj); biserica a fost figurată pe "Ridicarea topografică iozefină" (1766-1773), ca singura biserică din Luduş la acea vreme. Biserica cu hramul “Sfinţii Arhangheli” a ars în întregime la 19 august 1863. În locul acesteia s-a construit un oratoriu simplu şi o clopotniţă, ambele din lemn şi acoperite cu şindrilă; au fost demolate în 1892, când a început construcţia noii biserici.

Biserica din deal, 1900
(stânga jos, greşit indicată ca biserică reformată)
Sursa imaginii: darabanth.hu

Biserica din deal, 1904
Sursa imaginii: post-card.hu
Imagine descoperită de Puskás János Pál

Lucrarea a fost executată de antreprenorul Szabo Gerson din Tg. Mureş pentru suma de 11250 florini şi a fost finalizată în anul 1893. Biserica are o structură planimetrică simplă, cu o singură navă, absida altarului de formă hexagonală şi un turn situat deasupra intrării. Elementele decorative ale exteriorului aparţin diverselor stiluri arhitecturale de la clasicism la un baroc moderat de factură vieneză. Portalul intrării are o structură clasică cu doi pilaştri cu capiteluri simple de-o parte şi de alta şi cu un fronton triunghiular susţinut de un antablament. La nivelul superior al turnului se află alţi pilaştri, aceştia având însă capiteluri ionice. Masa de zidărie care face legătura dintre turn şi acoperişul navei sugerează într-o manieră mult simplificată formele volutelor folosite în cazul bisericilor baroce. Ferestrele care corespund navei sunt grupate câte două într-o structură arhitecturală încadrată de aceiaşi pilaştri cu capiteluri ionice folosiţi şi în cazul turnului şi surmontată de un antablament clasicizant.

Biserica din deal, an necunoscut
Sursa imaginii: darabanth.hu

Biserica a fost înzestrată cu un iconostas pictat la Viena şi instalat în 6-17 decembrie 1910 de către artistul Antoniu W. Zeiler, italian de origine. Sfinţirea bisericii a fost oficiată la 12 iulie 1911 de mitropolitul Victor Mihaly de Apşa. Pictura interioară a fost realizată în anul 1931 în tempera de către pictorul Francisc H. Herczeg din Tg. Mureş. În timpul celui de-al doilea război mondial, un proiectil a lovit biserica, distrugând bolta şi o mare parte a supafeţei pictate. Din vechea pictură s-au mai păstrat doar patru scene: Naşterea şi Răstignirea Mântuitorului, în naos şi Învierea şi Înălţarea Domnului, în altar. Restul suprafeţei a fost repictată în anul 1955 tot în tempera, în stil bizantin, de către profesorul Coriolan Munteanu din Cluj. Iconostasul a fost şi el avariat în război, icoanele fiind restaurate în 1956 de acelaşi Coriolan Munteanu. Icoanele pictate pe lemn au fost realizate în 1999 de pictorul Vasile Niţulescu din Braşov. Biserica a fost renovată în 1945 (după bombardament), în 1973 şi în 1995-1999.

Biserica din deal, 1941

Lângă biserică a funcţionat începând din 1840 Şcoala Confesională, susţinută material atât de greco-catolici, cât şi de ortodocşi. În anul 1902 vechea clădire de lemn a şcolii a fost înlocuită cu o altadin zidărie şi acoperită cu ţiglă. După înfintarea Gimnaziului de Stat, în 1922, şcoala a fost transformată în casă parohială. Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a rămas greco-catolică până în anul 1948, când a trecut împreună cu întreg patrimoniul bisericesc în posesia Bisericii Ortodoxe.

Monday, July 30, 2012 0 comments

Biserica reformată

În 1850 Luduşul avea 2031 de locuitori, între care 1795 de români şi 81 maghiari. Nu am găsit alte informaţii privind structura confesională a populaţiei, dar este de presupus că maghiarii erau în marea lor majoritate reformaţi. Ei participau la slujbe religioase în biserica reformată de la Bogata, localitate ce era pe atunci centrul administrativ al plasei.

O dată cu desemnarea Luduşului ca centru de plasă, ponderea populaţiei maghiare creşte treptat, fapt accelerat şi de alipirea Transilvaniei la Ungaria în 1867 şi de construcţia căii ferate în 1871. Comunitatea reformată a luat hotărârea de a-şi construi o biserică, iar în 1883 şi-a declarat autonomia parohială. În 1884 numărul reformaţilor din oraşul Luduş era de 312. În acelaşi an, soţia contelui Andrássy Gyula, născută contesa Kendeffy Katalin, a donat un teren de 400 stânjeni pătraţi pentru construirea bisericii. Pe lângă acest teren, parohia mai deţinea la sfârşitul anului teren arabil, teren pentru cimitir şi 332 forinţi depuşi la casa de economii. S-au primit donaţii importante în bani, precum şi un împrumut de 8500 de forinţi de la Consiliul dirigent al eparhiei reformate din Ardeal.

La 23 iulie 1888 a fost aşezată piatra de temelie de către meşterul zidar Mónusz Ferenc, iar la 20 septembrie 1889 biserica a fost sfinţită de către episcopul Szász Domokos. Între anii 1908 şi 1909 construcţia a fost mărită cu ajutorul statului maghiar. Atunci au fost adăugate cele două balcoane laterale şi partea din spate. Planul a fost realizat de inginerul Jánosházi László, iar lucrările au fost realizate de o echipă condusă de inginerului Gnödig Béla de la firma Haussmann & Smiel din Cluj. Cele mai importante reparaţii a avut loc în anii 1933, 1948, 1960, 1969, 1973, 1987, 2002.

Biserica reformată, an necunoscut

Planul bisericii este de tip sală, format dintr-o singură navă, cu o absidă semicirculară în zona altarului şi cu două aripi laterale unde au fost montate balcoane din lemn. Turnul adăposteşte clopotul şi are un acoperiş ascuţit, cu o elansare puternică. Faţadele laterale sunt marcate de prezenţa frontoanelor triunghiulare şi a celor două turnuleţe de mici dimensiuni. Din punct de vedere al accentelor decorative, biserica are într-o oarecare măsură forme care o încadrează stilului neogotic, adesea întâlnit în cazul bisericilor reformate construite în Transilvania la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Obiectele liturgice au fost realizate în anii 1908-1909. Orga a fost construită şi montată de maistrul braşovean Einschenk Károly în anul 1909. Orga are 8+2 seturi de tuburi; în 1918, tuburile registrului principal au fost rechiziţionate de către armată. Ele au fost înlocuite ulterior cu tuburile actuale, iar orga a fost recondiţionată complet în anul 2000. Clopotul mare şi cel mic au fost donate în 1888, dar clopotul mare a fost rechiziţionat şi el în 1918. Clopotul actual datează din 1922. Ceasul şi mecanismul acestuia, realizate de meşterul ceasornicar Müller János din Budapesta, au fost montate în turnul înalt de 43,3 metri al bisericii.

Biserica reformată, 1941

Újonnan átépült réformatus templom / Biserica reformată recent renovată
an necunoscut

Sunday, July 29, 2012 0 comments

Sinagoga

Populaţia evreiască în Luduş a avut următoarea dinamică: 6 (1850), 743 (1920), 643 (1928), 599 (1930), 32 (1966), 5 (2002), 0 (2011). Nu am foarte multe date despre sinagoga din Luduş. Conform scrierii Sinagogi din România, "[...] după anul 1880 a existat un templu modern, ruinat în septembrie 1944."

Între 5 septembrie 1944 şi 9 octombrie 1944, Luduşul a fost ocupat de trupe hitleriste şi horthyste. Atunci sinagoga a fost incendiată cu aruncătoare de flăcări şi distrusă în mare parte. A fost refăcută parţial după încheierea războiului, dar datorită emigrării practic totale a populaţiei evreieşti, a rămas în paragină. După Revoluţia din 1989, comunitatea evreiască a vândut clădirea, care a fost transformată în locuinţă, iar acum adăposteşte spaţii comerciale.

Sinagoga, 1900 (dreapta sus)
Sursa imaginii: darabanth.hu

Sinagoga, 1901
Sursa imaginii: delmagyar.hu

Sinagoga, 1908 sau 1910
Sursa imaginii: delmagyar.hu

Sinagoga, 1908 sau 1910 (variantă)
Sursa imaginii: darabanth.hu

Friday, July 27, 2012 2 comments

Strada Republicii

Se întindea (ca şi în zilele noastre) între podul peste Pârâul de Câmpie, situat la intrarea dinspre Bogata, şi podul de la intrarea dinspre Cheţani. Românii trăitori pe aceste locuri îi spuneau Uliţa Mare sau Drumul Ţării, asta pentru că făcea parte din drumul ce unea Tg. Mureş cu Turda. Zona largă din care se desprinde astăzi strada Gheorghe Bariţiu, situată la poalele unui dâmb pe care se ridica biserica greco-catolică de lemn din sat, era loc de întrunire. Mulţi ani mai târziu, maghiarii au numit drumul principal Király utca (Strada Regală). O vreme, s-a mai numit şi Fő utca (Strada Principală), iar la începuturile perioadei comuniste se numea Strada Gheorghe Gheorghiu-Dej. În prezent, poartă numele de Strada Republicii.

Ridicarea topografică iozefină (1766-1773), fragment
Sursa imaginii: Wikimedia Commons

Indiferent de numele purtat, strada mare a fost atât centrul religios, cât şi cel comercial al localităţii. Aici s-au construit biserica greco-catolică din lemn (înainte de 1773, figurată pe Ridicarea topografică iozefină, arsă la 1863 şi urmată de biserica din deal), biserica reformată (1889), biserica romano-catolică (1906) şi biserica ortodoxă (1927, în locul unei mai vechi bisericuţe). De o parte şi de alta se aflau clădiri administrative, spitale, notariate, brutării şi mori, restaurante, cafenele, hoteluri, prăvălii sau locuinţe aparţinând celor mai importanţi comercianţi maghiari, români şi evrei din Luduş.

Király utca / Strada Regală

Király utca / Strada Regală

Király utca / Strada Regală

Fő utca / Strada Principală
Sursa imaginii: Vatera

Centru, 1970, Editura Meridiane
Sursa imaginii: multihobby.ro

O dată cu construirea părţii noi a oraşului, centrul de polarizare administrativă şi comercială s-a mutat pe actualul Bulevard „1 Decembrie 1918”. Cu toate acestea, Strada Republicii rămâne a doua arteră ca importanţă în Luduş.

Thursday, July 26, 2012 0 comments

Podul rutier

Traversarea Mureşului se făcea cu bărci sau cu bacul / podul plutitor. Locul lor a fost luat de un pod de lemn (după 1773, conform Ridicării topografice iozefine), înlocuit înainte de 1911 (nu am reuşit să aflu data exactă) de un pod de metal.

Maroshíd / Podul peste Mureş, 1911, Glück Jozsef Librărie
Sursa imaginii: multihobby.ro

În timpul celui de-al doilea război mondial, în 1944, podul a fost grav afectat de bombardamente şi a fost acoperit de ape la inundaţiile din mai 1970.

Repararea podul peste Mureş, 1944-45
Sursa imaginii: hi5 Oraşul Luduş

Inundaţii, 14 mai 1970, foto Ovidiu Crişan
Sursa imaginii: hi5 Oraşul Luduş

Inundaţii, 14 mai 1970, foto Ovidiu Crişan
Sursa imaginii: hi5 Oraşul Luduş

Inundaţii, 16 mai 1970, foto Ovidiu Crişan
Sursa imaginii: hi5 Oraşul Luduş

La rândul său, podul rutier metalic a fost dezafectat şi în locul său a fost dat în folosinţă în 1974 podul rutier de beton.

Construirea podului de beton în paralel cu cel metalic, 1973
Sursa imagini: hi5 Oraşul Luduş

Wednesday, July 25, 2012 0 comments

Transportul

Timp de secole, transportul terestru s-a făcut cu atelaje animale, iar pe râul Mureş cu plute şi bărci. După 1801, prin Luduş trecea poştalionul, cu care se putea stăbate drumul Turda – Tg. Mureş în doar 4 ore; caii erau schimbaţi la poştele din Cheţani şi Iernut. Până în anii ’60, în Luduş au existat birje care efectuau transport local. La 1871 s-a inaugurat calea ferată Războieni – Tg. Mureş.

În 1922 a apărut în Luduş primul automobil, marca NAG, de producţie germană, adus din Italia şi aparţinând lui Romulus Puia. În 1960, la data declarării Luduşului ca oraş, existau doar câţiva posesori de automobil. Primul camion, aparţinând cetăteanului Păcurar, efectua în 1946 transport de persoane pe ruta Luduş – Turda; cu acelaşi camion se deplasa şi echipa de fotbal a localităţii. În 1977, erau 250 de posesori de autoturisme, iar în prezent numărul lor depăşeşte 4000.

Din 1959 se introduce serviciul de taximetrie, având iniţial două autoturisme Moskvich 408. În 1961 apare serviciul de transport public local, dotat cu autobuze MTC produse de Uzinele “Mao Zedong” din Bucureşti.

1967
Sursa imaginii: forum.transira.ro

1977
Sursa imaginii: forum.transira.ro

Prima stradă pavată din localitate (în anii '50) a fost actuala stradă a Republicii, urmată de strada Gării. La 1960 străzile pavate însumau 5 km, iar în 1977 existau 20 km de străzi asfaltate, 35 km de trotuare din beton şi dale.

Stradă de pământ din Luduş (porţiune din actuala stradă a Republicii)

1 comments

Gara (2)

Construirea celor două căi ferate a transformat localitatea într-un important nod de comunicaţii, atrăgând în zonă industriaşi şi comercianţi şi ducând la o dezvoltare economică accelerată. Cu timpul, în jurul gării a apărut un cartier numit de localnici Cartierul feroviarilor sau, mai apoi, Cartierul CFR.

Balázs János, vasúti vendéglöje
Restaurantul gării, Balázs János

În anul 1935, la cererea ceferiştilor luduşeni, a fost creată Şcoala Primară din cartierul CFR (situată pe actuala stradă a Gării). În primul an de funcţionare, 1936-1936, şcoala a funcţionat cu trei clase, simultan, într-o singură sală de clasă. Între 1945 şi 1960, şcoala a avut patru clase primare, cu 3-4 învăţători români. Între 1956 şi 1960, şcoala a avut şi două clase cu predare în limba maghiară. În toamna anului 1960, şcoala primară Luduş-Gară a fost transferată într-un nou local de şcoală, situat pe strada Crinului nr. 2 (Şcoala Generală nr. 2, numită ulterior Şcoala Generală “Ioan Vlăduţiu”).

3 comments

Gara (1)

În 1868, statul ungar a început construcția mai multor trasee feroviare în Transilvania, concesionând lucrările la scurtă vreme unei companii engleze private conduse de antreprenorul Charles Waring. Această societate (Ungarische Ostbahn - Societatea Căilor Ferate Ungare de Est) - care a beneficiat de mai multe ori de sprijin financiar din partea guvernului ungar - a lucrat destul de repede; a executat calea ferată de la la Alba-Iulia la Târgu Mureș, a doua cale ferată din estul Ungariei. Sectorul Războieni - Târgu Mureş, în lungime 59,2 km, a fost inaugurat la 20 septembrie 1871 şi dat în exploatare în anul următor. În 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Alba Iulia - Târgu Mureș a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV.

Calea ferată normală Luduş – Măgheruş-Şieu, în lungime de 94 km, a fost construită între anii 1886-1888 de Societatea Căilor Ferate Locale Luduş-Bistriţa (Maros-Ludas Beszterczei Helyi Érdekü Vasut), în două etape. La 6 decembrie 1887 s-au pus în circulaţie primii 55 km de la Luduş la Budeşti-Cluj. Deşi podul de la Şieu a fost terminat în aprilie 1887, din cauza profilului greu şi a instabilităţii terenului din zona vârfului de pantă de la Budeşti-Cluj, lucrările au fost prelungite, fiind încercată şi o variantă de ocolire a acestei zone. Ultimul tronson de 39 km, de la halta Budeşti-Cluj la staţia Măgheruş-Şieu, punctul de joncţiune cu calea ferată Dej-Bistriţa, a fost pus în circulaţie la 24 aprilie 1888, costul realizat fiind de 47.396 coroane/km-cale. Costul iniţial a fost stabilit la 2.185.000 forinţi, suplimentat cu 1.682.000 forinţi. Pentru finanţare, societatea a emis acţiuni.

Acţiune cu valoarea nominală de 200 forinţi, 1885

Gara Luduş, 1910

Gara Luduş, Librăria Josip Glück
Sursa imaginii: Magazinul colecţionarilor
Imagine descoperită de Puskás János Pál

Plic filatelic "prima zi", 1996

Podul mare peste Mureş între staţia Luduş şi halta Luduş Sat
Sursa imaginii: Proiect Regionala CFR Braşov, UPB

Locomotivă LHD, Gara Luduş, 1977
Sursa imaginii: forum.transira.ro

Locomotivă Diesel, Gara Luduş, 1977
Sursa imaginii: forum.transira.ro

Surse documentare: Wikipedia, Proiect Regionala CFR Braşov, UPB

Tuesday, July 24, 2012 0 comments

Poşta nouă

Localul nou al poştei a fost construit în anii ’60 ai secolului trecut. Până acum câţiva ani, mai exista un oficiu poştal în zona veche a oraşului, pe strada Republicii.

Oficiul PTTR, 1966
Sursa imaginii: Magazinul colecţionarilor

Oficiul PTTR, 1969, Editura Meridiane
Sursa imaginii: multihobby.ro

0 comments

Poşta veche

Poşta a fost înfinţată în Luduş la 1852. Nu am date despre locaţia / locaţiile oficiului poştal până la mutarea în sediul nou de pe Bulevardul “23 August” (actual “1 Decembrie 1918", nr. 27B), am găsit doar această carte poştală din anul 1900, care reprezintă un oficiu poştal situat se pare pe actuala stradă Gheorghe Bariţiu:

M. kir. posta és távirda hivatal
Poşta regală maghiară şi oficiul telegrafic
Sursa imaginii: delmagyar.hu

Monday, July 23, 2012 0 comments

Centrul civic

Construite în anii ’60 ai secolului trecut, clădirile din centrul civic au aspectul caracteristic perioadei comuniste - paralelipipede strict funcţionale, fără valenţe estetice. Singura scuză care i se poate găsi arhitectului este abordarea relativ unitară a zonei.

În anul 1949 s-a înfinţat la Luduş o agenţie a Băncii Naţionale care a funcţionat în clădirea de lângă biserica romano-catolică unde mai târziu s-a mutat o cofetărie. Agenţia BNR s-a mutat în 1964 în noul sediu de pe strada Crinului. În anul 1968 s-a înfinţat Banca Agricolă, iar în 1973 aceasta a absorbit structurile agenţiei BNR. În 2001 Banca Agricolă s-a transformat prin privatizare în Raiffeisen Bank SA.

În clădirea în care funcţionează Casa de Cultură s-a aflat până în 1973 sala de şedinţe a raionului / consiliului popular.


Vedere din Luduş, 1975, Editura Meridiane
Sursa imaginii: multihobby.ro


0 comments

Primăria nouă

Consiliul Popular al oraşului Luduş, 1975, Ed. OSETCM
Sursa imaginii: multihobby.ro

Sunday, July 22, 2012 0 comments

Primăria veche

Clădirea are o poveste interesantă. La sfârşitul secolului al XIX-lea, comunitatea românească din Luduş a construit, prin eforturi proprii, un local de şcoală cu fundaţie de beton şi pereţi din cărămidă. În 1900, imediat după finalizarea lucrărilor de construcţie, autorităţile maghiare au confiscat clădirea, instalând primăria comunei Luduş, instituţie care a funcţionat aici până în anii ‘60 ai secolului trecut. Ulterior, clădirea a fost secţie a spitalului orăşenesc, sediul ADAS, apoi a rămas în paragină; a fost restaurată între 1997-98, iar din 1998 adăposteşte Judecătoria, (re)înfinţată în acelaşi an. Situată pe str. Republicii nr. 59, clădire are acum o sală de judecată şi 20 de birouri.

Sursa imaginii: Erdélyi képeslapok a múltból





Saturday, July 21, 2012 2 comments

Panorame

1864, foto Orbán Balázs

1900

1901 (variantă)

1908, Glück Jozsef Librărie


1911, Cholnoky Jenő

1918, Josef Glück

1918, Josef Glück (variantă)

1925, Josef Glück

1966, Editura Meridiane

1966, Editura Meridiane (variantă)

PANORAME NEDATATE

Fotografiile 4-6, 9 au ca sursă site-ul multihobby.ro, iar fotografia 7 a fost preluată de la Magazinul colecţionarilor

 
;